Urmărirea unor „băieți răi” nu va vindeca rănile Libanului

Lovită de catastrofe după alta, unele create de om, altele naturale, Libanul este într-o stare de doliu de ani de zile. Dar în istoria recentă, niciun dezastru nu a devastat țara îndelung suferindă mai mult decât explozia masivă – și după cum am aflat de atunci, complet prevenibilă – din portul Beirut din 4 august 2020.

În acea zi fatidică, un incendiu în portul Beirut a provocat detonarea a aproximativ 2.750 de tone de azotat de amoniu, care fusese depozitat necorespunzător într-un depozit portuar de câțiva ani. Explozia rezultată, considerată a fi una dintre cele mai mari explozii non-nucleare din istorie, a sfâșiat capitala libaneze, ucigând cel puțin 218 persoane, rănind peste 7.000 și lăsând aproximativ 300.000 de strămutate.

Au trecut mai bine de doi ani de la explozie, dar victimele ei nu au găsit încă dreptate.

RecomandăriTinctura minune care bate antibioticul revigorează și vindecă rănile imediat

Elitele conducătoare, care au deschis calea pentru explozie, permițând depozitarea precară a materialelor explozive într-un centru cu populație densă, par acum să-și pese mai mult să-și salveze pozițiile și reputația decât să ofere justiție și răspundere victimelor.

Într-adevăr, în urma exploziei, autoritățile libaneze nu numai că nu au reușit să sprijine în mod corespunzător cetățenii care au fost răniți și strămuți, dar au depus toate eforturile pentru a împiedica ancheta asupra tragediei. Ancheta a trebuit să fie suspendată în decembrie 2021 din cauza numeroaselor provocări juridice ridicate de suspecți proeminenți, precum și a presiunii puternice din partea facțiunilor politice influente.

Aproximativ 13 luni mai târziu, în ianuarie 2023, Tarek Bitar, judecătorul însărcinat cu conducerea anchetei, a surprins națiunea anunțând decizia de a continua ancheta și de a-l acuza pe premierul libanez la momentul exploziei, Hassan Diab, și alți doi foști miniștri cu omucidere cu intenție probabilă. Câțiva alți oficiali de rang înalt, inclusiv procurorul țării, Ghassan Oweidat, și fostul șef al agenției interne de informații, generalul-maior Abbas Ibrahim, au fost, de asemenea, acuzați în legătură cu explozie.

RecomandăriModul în care liniștea poate vindeca mintea și corpul nostru. Descoperirile unor studii surprinzătoare

Acuzațiile au dus pe scurt la speranța că adevărul despre ceea ce a provocat această catastrofă poate fi dezvăluit și cei personal responsabili pentru explozie ar putea fi în cele din urmă trași la răspundere. Din păcate, însă, doar câteva zile mai târziu, procurorul general Oweidat a depus contra-acuzații împotriva lui Bitar și a dispus eliberarea tuturor suspecților reținuți în legătură cu acest caz. Acum, viitorul anchetei este din nou incert, iar victimele exploziei se întreabă din nou dacă își vor găsi vreodată dreptate.

Este dezamăgitor faptul că acuzațiile aduse oficialilor libanezi în funcții de putere au ajuns la nimic. Urmărirea lor ar fi fost, fără îndoială, un pas către responsabilitate – și unul esențial.

Dar nu ar trebui să facem greșeala de a concentra toate eforturile pentru justiție pe urmărirea penală a vreo jumătate de duzină de indivizi. Concentrarea prea mult asupra lor riscă să creeze impresia că odată ce „băieții răi” din Liban vor fi acuzați, urmăriți și închiși, justiția va prevala și viața va reveni la normal.

RecomandăriTrump, la summitul NATO din Turcia. Pentagonul accelerează retragerea trupelor din Europa.

Nu este cazul.

Adevărul este că structurile sectare ale Libanului îi hrănesc pe acești „băieți răi” și le permit crimele și amiguismul. Acțiunile în justiție de succes și responsabilitatea individuală sunt cruciale, dar tratarea lor ca pe un panaceu conduce la evitarea reformelor structurale atât de necesare, care ar aborda problemele cronice ale acesteia și ar preveni repetarea unor astfel de tragedii.

Așadar, conversația despre explozia de la Beirut ar trebui să se axeze nu pe presupusa vinovăție a o jumătate de duzină de oficiali ministeriali, judiciari și de securitate, ci pe cultura de stat coruptă care a permis crimele lor mortale.

Explozia, la urma urmei, nu a fost o greșeală sau o anomalie. A fost un masacru cauzat de corupție, neglijență și impunitate. A fost consecința faptului că clasei politice lacome din Liban i s-a permis să dețină putere necontrolată timp de decenii.

Dar nici cleptocrația Libanului nu a fost singurul vinovat al acestei catastrofe. Indiferența comunității internaționale față de suferința și inacțiunea libaneze în fața corupției cronice a jucat și ea un rol în această tragedie.

Puterile globale, de la Statele Unite și Franța până în Arabia Saudită, au permis corupția și gestionarea defectuoasă a establishmentului libanez prin donațiile, sprijinul financiar și protecția lor, deschizând calea pentru explozia de la Beirut.

Nu există o soluție simplă la nenumăratele probleme ale Libanului. Schimbarea sistemică extinsă este singura modalitate de a se asigura că țara nu va continua să sufere catastrofe prevenite, provocate de om. Dar evenimentele din ultimii doi ani au arătat clar că clasa politică libaneză nu va pune capăt impunității și corupției în mod voluntar. Reformele sistemice pot veni doar dacă comunitatea internațională aplică o presiune semnificativă asupra statului libanez și asupra elitelor care îl controlează.

Puterile globale, și în special SUA, ca cel mai mare donator al Libanului, trebuie să ceară răspundere statului libanez și să insiste asupra unei investigații amănunțite, corecte și semnificative asupra exploziei de la Beirut. Ar trebui să-și pună sprijinul în spatele judecătorului Bitar și să se asigure că acesta nu este redus la tăcere și victimizat de elita puternică. Mai important, alte țări trebuie să înceteze să ofere elite corupte din Liban prin donațiile și alte oferte de sprijin financiar și politic.

Acesta nu este un apel la sancțiuni – sancțiunile au făcut rău poporului libanez și nu au servit ca un factor de descurajare pentru corupție sau neglijență. Acesta este un apel adresat comunității internaționale de a schimba modul în care se angajează cu Libanul – un apel pentru a-și pune capăt parteneriatului cu instituția politică și a începe o relație nouă, directă și onesta cu societatea civilă libaneză.

La doi ani de la explozia devastatoare, cei care merită sprijinul, înțelegerea și ajutorul lumii nu sunt membrii clasei politice atotputernice a Libanului, ci cetățenii libanezi care au pierdut totul din cauza neglijenței, corupției și incompetenței liderilor lor.

Astăzi, în timp ce poporul libanez își continuă căutarea pentru justiție și responsabilitate, nimeni altcineva în afară de ei ar trebui să fie în centrul conversației globale despre țara lor.

Părerile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a lui Al Jazeera.

Sursa – www.aljazeera.com