Viktor Orban blochează 90 de miliarde pentru Ucraina la un summit UE crucial
Liderii statelor membre ale Uniunii Europene se reunesc joi, la Bruxelles, pentru un summit care este dominat de două crize majore. Pe de o parte, războiul din Iran și efectele sale asupra prețurilor la energie, iar pe de altă parte, blocajul provocat de Ungaria asupra unui împrumut de 90 de miliarde de euro destinat Ucrainei. Toate privirile sunt ațintite asupra premierului ungar, Viktor Orbán, care s-ar putea afla la ultima sa participare la o astfel de reuniune.
Un nou minim istoric
Tensiunile sunt maxime. Diplomați europeni avertizează că opoziția lui Orban față de pachetul financiar pentru Ucraina a depășit o limită politică importantă. E drept că UE a evitat până acum o confruntare majoră cu Budapesta, dar lucrurile s-ar putea schimba radical după alegerile din Ungaria. „Comportamentul Ungariei reprezintă un nou minim istoric”, a declarat fără ocolișuri ministrul suedez pentru afaceri europene, Jessica Rosencrantz. Întrebată dacă Stockholmul ar susține activarea Articolului 7, care ar putea duce la suspendarea dreptului de vot al Ungariei, oficiala a răspuns ferm: „Absolut, suntem deschiși”.
Iar nemulțumirea este generală. La reuniunea miniștrilor de externe de la începutul săptămânii, ministrul german de externe Johann Wadephul a transmis că obstrucționismul Ungariei „nu mai poate fi tolerat”. Alți miniștri ar fi avut intervenții chiar mai dure în discuțiile cu șeful diplomației ungare, Péter Szijjártó.
Miza alegerilor din Ungaria
Dar de ce ar putea fi acesta ultimul summit pentru Viktor Orbán? Alegerile din 12 aprilie se anunță extrem de dificile pentru premierul ungar. Acesta este creditat cu un deficit de nouă puncte în fața rivalului său, Péter Magyar. Pana la urma, viitorul relației dintre Budapesta și Bruxelles depinde enorm de acest scrutin.
Mai mulți diplomați europeni au avertizat că, în cazul unei realegeri a lui Orbán, va exista „o conversație serioasă” între statele membre despre cum trebuie gestionată relația cu Ungaria. În schimb, dacă Péter Magyar va câștiga alegerile, liderii europeni ar putea adopta o strategie de așteptare, pentru a vedea dacă noul guvern de la Budapesta va avea o abordare mai constructivă.
Conducta Druzhba, pretextul blocajului
Să vedem cum s-a ajuns aici. Deși toți liderii UE, inclusiv premierul ungar, conveniseră asupra pachetului de 90 de miliarde de euro în decembrie, Budapesta și-a retras ulterior sprijinul. Motivul invocat a fost disputa legată de conducta petrolieră Druzhba, avariată în ianuarie într-un atac rusesc.
Tensiunile au fost alimentate și de refuzul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a permite, timp de săptămâni, inspectarea conductei de către experți europeni. Numai că marți, UE a anunțat că Ucraina a acceptat oferta europeană de sprijin pentru repararea conductei. Această mișcare ar putea oferi o ieșire politică onorabilă pentru Viktor Orbán și o posibilă cale de compromis la Bruxelles. Într-o scrisoare trimisă lui Orbán pe 23 februarie, președintele Consiliului European, António Costa, a avertizat că retragerea sprijinului încalcă principiul cooperării loiale în UE și ar putea avea consecințe juridice (o idee abandonată între timp, din cauza duratei unui proces la CJUE).
Criza energetică umbrește summitul
În paralel cu disputa politică, o altă criză majoră apasă pe umerii liderilor europeni. Efectele atacurilor americano-israeliene asupra Iranului și temerile privind o posibilă perturbare a traficului prin Strâmtoarea Hormuz au împins în sus prețurile petrolului.
O agendă încărcată.
Premierul belgian Bart De Wever, primul lider sosit la summit, a declarat că prețurile la energie reprezintă „o prioritate de vârf pentru ziua de astăzi”. Italia, care depinde masiv de Qatar pentru aprovizionarea cu GNL, face presiuni pentru ca UE să găsească soluții, inclusiv asistență financiară sau scăderea taxelor pe energie. De Wever a subliniat că Belgia susține în continuare „presiunea maximă asupra Rusiei” și un nou pachet de sancțiuni, dar a insistat că nu este normal ca Europa „să finanțeze un război fără să fie reprezentată la masa negocierilor”. Referitor la conflictul cu Iranul, poziția sa a fost clară: „nu există nicio dorință din partea Belgiei de a face parte din acest război”.
