10,9% inflație în mai, cea mai mare din UE pentru România. Facturile la curent au sărit cu peste 55% într-un an

Inflația anuală a ajuns la 10,9% în luna mai și a menținut România pe primul loc în Uniunea Europeană la creșterea prețurilor, într-un moment în care veniturile curente pierd teren. Salariul mediu net a scăzut în aprilie, iar pensia medie lunară a fost mai mică în primul trimestru din 2026 decât în ultimele trei luni din 2025, ceea ce accentuează pierderea de putere de cumpărare.

Mai precis, salariul mediu net a coborât cu 1,6% în aprilie față de luna precedentă, iar pensia medie lunară a fost cu 0,8% mai mică în primul trimestru din 2026 comparativ cu ultimul trimestru al anului trecut. Când aceste scăderi se suprapun peste o inflație anuală de 10,9%, efectul este simplu pentru bugetele gospodăriilor: aceeași sumă cumpără mai puține produse și servicii decât acum un an, iar reculul lovește mai repede familiile cu venituri mici și medii.

Lovitura cea mai vizibilă vine din facturi și din servicii. Energia electrică s-a scumpit cu peste 55% într-un an, după eliminarea schemelor de sprijin, adică de cinci ori mai repede decât inflația generală de 10,9%. Iar presiunea nu mai vine în principal din alimentele de bază, ci din zona nealimentară și din servicii: utilități, transporturi, servicii medicale și HoReCa.

Asta schimbă și felul în care se vede inflația în viața de zi cu zi. Dacă la început scumpirile se simțeau mai ales în coșul de cumpărături, acum ele intră în cheltuielile greu de amânat: întreținere, curent, deplasări, mese în oraș sau costuri medicale. Numai că aceste categorii sunt, pentru multe familii, mai puțin ușor de redus decât cumpărăturile obișnuite.

Scumpirile s-au mutat din supermarket în facturi și servicii

Nucleul dur al creșterilor de prețuri s-a deplasat din zona alimentelor de bază către nealimentare și servicii, alimentat de creșterile salariale și de costurile logistice ridicate. Un alt efect ține de comportamentul comercianților: reducerile de costuri din amonte nu sunt transferate rapid către consumatori, ceea ce menține prețurile mărfurilor nealimentare la un nivel ridicat pe rafturi.

Potrivit Adevarul, această combinație explică de ce scumpirile persistă chiar și atunci când unele costuri de pe lanțul economic nu mai urcă în același ritm. Pentru consumator, diferența este clară: ieftinirile ajung târziu, în timp ce majorările se văd repede.

Analistul economic Adrian Negrescu a explicat pentru „Adevărul” că presiunea nu mai este doar o problemă statistică, ci una care apasă direct asupra consumului curent și asupra deciziilor de politică monetară.

„Datele publicate de Institutul Național de Statistică confirmă o realitate pe care românii o simt deja la fiecare cumpărătură: inflația rămâne, mai degrabă decât o problemă punctuală, cea mai gravă afecțiune cronică a economiei naționale. Rata anuală a ajuns la aproape 11% – mai exact 10,9% – și plasează din nou România pe primul loc în Uniunea Europeană la creșterea prețurilor, la o distanță considerabilă de orice altă țară membră. Cifra de 10,9% nu este doar un indicator statistic. Este o presiune directă pe puterea de cumpărare a milioane de români și, în același timp, o dilemă tot mai dificilă pentru Banca Națională, care trebuie să găsească echilibrul fragil dintre controlul prețurilor și riscul de a frâna o economie deja șovăielnică.”

Observația contează și pentru perioada următoare. Dacă inflația rămâne ridicată, iar veniturile nu o urmează, ajustarea se mută în consum: mai multe promoții căutate, amânarea unor cheltuieli și orientarea spre produse mai ieftine.

Marja de intervenție a statului este mai mică decât lasă politica să se înțeleagă

Presiunea socială vine într-un moment prost pentru finanțele publice. România se află deja în procedură de deficit excesiv, iar evaluările sunt programate chiar în acest an. Asta limitează spațiul pentru măsuri de compensare largi, mai ales dacă ele ar însemna cheltuieli noi fără acoperire.

Profesorul de economie Radu Nechita a arătat pentru „Adevărul” că viitorul guvern va avea de ales între reforme nepopulare și continuarea unor politici care ar adânci dezechilibrele.

„Ne vom descurca mai greu deoarece marja de manevră a guvernului viitor, oricare ar fi el, este mai redusă decât declară și par să creadă cei mai mulți politicieni și alegători. Fie avem un guvern care continuă reformele cu aspectele mai puțin populare, adică prin reduceri de cheltuieli publice, inclusiv a numărului de angajați în sectorul public (adică ceea ce declara că intenționa guvernul dat jos recent), fie vom avea un guvern care va mima reformele sau chiar va veni cu aceleași politici de risipă a banului public care ne-au adus în această situație.”

Iar miza nu este doar una contabilă. În varianta unor reforme, costul politic ar fi imediat, dar cu perspectiva unei creșteri mai sănătoase într-un orizont de un an sau doi, după cum a spus același economist. În varianta amânării, riscurile se mută spre finanțarea statului, accesul la bani europeni și încrederea investitorilor.

Radu Nechita a avertizat că o continuare a risipei ar putea însemna „prăbușirea credibilității”, secarea surselor de capital și a granturilor din afară, cu riscul blocării accesului la fonduri europene și al unei eventuale retrogradări a ratingului de țară la nivelul „nerecomandat investițiilor”. Pentru populație, asta s-ar traduce în costuri de finanțare mai mari și într-un spațiu și mai îngust pentru măsuri de sprijin.

Ce tip de măsuri sunt invocate și cine suportă costul până atunci

Adrian Negrescu spune că reacția de apărare a consumatorilor este deja vizibilă în orientarea către cele mai ieftine produse și promoții. El a avansat câteva variante de intervenție: scăderea TVA la produsele alimentare de bază și la serviciile esențiale, inclusiv facturile la utilități, precum și un control mai ferm al formării prețurilor la energie și gaze de către companiile de stat.

„Oamenii simpli, mai ales cei cu salarii mici, vor alerga tot mai puternic după promoții, după reducerile de prețuri. O întrecere națională în care „premiile” au ajuns să fie produsele specifice anilor ’90 – cartofii, orezul, margarina și parizerul, cele mai ieftine produse din magazine. Din această curbă de austeritate, din acest Joc al Foamei, nu vom ieși foarte ușor. Va fi nevoie de măsuri îndrăznețe ale noului guvern de a încerca să tempereze scumpirile. Variantele sunt multiple – de la scăderea TVA la produsele alimentare de bază și serviciile esențiale (facturi la utilități), la un control puternic al formării prețurilor la energie și gaze de către companiile de stat. Altfel spus, firmele statului să încerce să producă mai ieftin pentru că de acolo pleacă toată această problemă inflaționistă.”

Dar datele disponibile până acum nu arată ce măsuri concrete similare ar urma să fie adoptate imediat în România și nici ce sectoare bugetare ar fi vizate punctual de reduceri de cheltuieli sau de personal. Nu a fost anunțat încă nici impactul exact pe care schimbarea guvernului îl va avea asupra relației cu procedura de deficit excesiv, PNRR și fondurile europene.

Radu Nechita a rezumat problema în termeni politici și economici: „Puterea de cumpărare depinde de puterea de producere a bunurilor și serviciilor cumpărate, nu de puterea de a produce bani și iluzii”. Iar despre climatul politic a adăugat că îi este greu să găsească motive de optimism, judecând după declarațiile celor care ar putea influența deciziile viitoare.

Testul imediat rămâne în acest an, când România are de trecut evaluările din procedura de deficit excesiv, în timp ce inflația de 10,9% din luna mai continuă să erodeze salariile și pensiile reale.