Acordul cu Iranul îl poate costa politic pe Netanyahu. Ce câștigă Trump și ce riscă Israelul înaintea alegerilor

Donald Trump i-a transmis joi seară premierului israelian Benjamin Netanyahu că se așteaptă la semnarea iminentă a unui acord cu Iranul, într-o convorbire telefonică ce poate schimba atât raportul dintre Washington și Ierusalim, cât și campania electorală din Israel, rămasă la patru luni de vot.

Mai precis, mesajul venit de la Casa Albă a lui Trump a fost prezentat ca o decizie aproape închisă, nu ca o simplă rundă de negocieri. Un oficial american de rang înalt a relatat că Trump i-a spus lui Netanyahu:

„Acesta este acordul. Este un acord grozav și este timpul să punem capăt acestui război.”

Diferența contează: oficiali din Teheran și Washington spun că înțelegerea este aproape, dar încă nu este finalizată.

Pentru Netanyahu, miza nu este doar diplomatică. De la începutul conflictului, premierul israelian a mizat pe ideea că escaladarea ar putea duce până la schimbarea regimului de la Teheran. Dacă Washingtonul închide acum dosarul printr-un acord, această strategie rămâne fără obiectivul politic pe care îl urmărea.

Iar costul intern poate fi imediat. Cu patru luni înainte de alegeri, rivalii lui Netanyahu îl acuză că a acceptat condițiile de pace impuse de Trump și că a transformat Israelul într-un „stat vasal”. Formula este dură, dar arată exact vulnerabilitatea sa electorală: imaginea unui lider care promite fermitate față de Iran, dar ajunge să urmeze o soluție decisă la Washington.

Netanyahu ar fi vrut lovituri extinse, Trump l-ar fi oprit în ultimul moment

Disputa nu se reduce la nuanțe diplomatice. Netanyahu a plănuit lansarea unor atacuri masive asupra instalațiilor energetice și de infrastructură, înainte ca Trump să îl oprească în ultimul moment, pe măsură ce schimburile cu Iranul s-au intensificat la începutul acestei săptămâni.

Asta arată că fisura dintre cei doi nu ține doar de calendarul unui acord, ci de metoda aleasă. Israelul ar fi împins conflictul spre o fază mai costisitoare și mai riscantă pentru regiune, în timp ce Trump încearcă să îl închidă politic printr-o înțelegere cu Teheranul.

Numai că poziția oficială a Israelului nu a fost făcută publică până acum. Lipsa unei reacții formale lasă un gol exact în punctul cel mai sensibil: ce acceptă, concret, guvernul israelian și ce consideră inacceptabil într-un eventual acord americano-iranian.

Termenii acordului nu sunt publici, iar activele iraniene rămân un punct sensibil

Informațiile disponibile până acum nu precizează termenii exacți ai acordului și nici ce active iraniene sunt vizate în negocieri. Se știe doar că Trump a calificat anterior mesajul transmis de Araghchi drept „foarte pozitiv” și că a cerut clarificări privind activele înghețate, semn că dosarul financiar face parte din discuție.

Dar fără textul înțelegerii, miza pentru piețe și pentru guverne rămâne deschisă. Un acord cu Iranul poate influența direct stabilitatea din jurul Strâmtorii Hormuz, una dintre cele mai sensibile rute pentru transportul de energie. Iranul dorește să impună taxe navelor care tranzitează această strâmtoare, iar o asemenea mutare ar avea ecou dincolo de Orientul Mijlociu, inclusiv în Europa, prin costuri logistice și energetice mai mari.

Potrivit Axios, atmosfera de la Washington, cel puțin la nivel public, nu indică liniște în jurul presupusului acord. Cu alte cuvinte, apropierea unei semnături nu înseamnă că toate detaliile politice și de securitate au fost rezolvate.

Scăderea încrederii în Trump complică și mai mult campania din Israel

Un sondaj recent a arătat o scădere a percepției publice israeliene privind preocuparea lui Trump pentru securitatea Israelului. Chiar dacă nu au fost publicate cifrele sondajului, direcția este relevantă politic: dacă alegătorii israelieni îl văd pe Trump mai puțin angajat de partea securității Israelului decât înainte, apropierea lui Netanyahu de liderul american nu mai produce automat câștig electoral.

Și aici apare problema centrală pentru premierul israelian. Dacă acordul este semnat în câteva zile, Netanyahu poate fi atacat din două direcții în același timp: de adversarii care îl acuză că a cedat și de electoratul care poate interpreta că nici relația sa privilegiată cu Trump nu a garantat liniile roșii invocate de Israel.

Pentru Europa, inclusiv pentru România, semnalul contează prin efectele asupra stabilității regionale și a fluxurilor energetice. Dacă Washingtonul transmite ezitare în sprijinul poziției israeliene, unele guverne europene ar putea formula poziții proprii față de conflict, mai ales într-un moment în care costul energiei și securitatea rutelor maritime sunt urmărite atent.

Ce urmează imediat

Deocamdată, oficiali din Teheran și Washington spun același lucru: acordul este aproape, dar nu este încă finalizat. Asta înseamnă că următorul test nu va fi o nouă declarație politică, ci publicarea termenilor și reacția oficială a Israelului, care lipsește în acest moment.

Faptul concret rămas la final este acesta: joi seară, Trump i-a spus direct lui Netanyahu că se așteaptă ca acordul cu Iranul să fie semnat în câteva zile.