Acordul Iran SUA poate calma piețele sau reaprinde criza din Golf. Ce este în joc pentru petrol și Europa

Oficiali din Iran și din SUA transmit, la începutul acestei săptămâni, că negocierile pentru transformarea unei încetări a focului de 60 de zile într-un acord mai larg de pace și cooperare au intrat în faza finală. Mesajele publice vin în timp ce autoritățile de la Teheran organizează comemorări pentru militarii de rang înalt uciși în conflictul din iunie 2025 cu Israelul și încearcă să arate că negociază dintr-o poziție de forță.

În cifre, miza este mult peste un armistițiu limitat. Iranul spune că peste 1.000 de iranieni, inclusiv câteva sute de civili și zeci de copii, au fost uciși în campania de bombardamente americano-israeliene de 12 zile din iunie 2025, iar cel puțin 3.468 de persoane au murit în războiul actual al Iranului cu SUA și Israel, aproape jumătate dintre ele civili. Pentru piața globală, cel mai sensibil punct rămâne Strâmtoarea Hormuz, pe unde înainte de război trecea aproximativ o cincime din petrolul mondial.

Asta explică de ce discuția nu privește doar Orientul Mijlociu. Dacă negocierile eșuează, riscul imediat este prelungirea tensiunilor în Golf, cu efect direct asupra costurilor de transport maritim și asupra prețurilor energiei importate și în Europa. Iar dacă un acord este semnat, investitorii și guvernele vor urmări mai ales trei capitole: ce se întâmplă cu programul nuclear iranian, dacă Teheranul renunță la presiunea asupra traficului prin Hormuz și dacă primește acces la fonduri înghețate în străinătate.

Semnalele publice indică apropierea unui memorandum, dar termenii nu au fost anunțați

Prim-ministrul Pakistanului, Shebaz Sharif, a declarat sâmbătă după-amiază că un acord interimar cu președintele american Donald Trump ar putea fi finalizat în următoarele 24 de ore. Separat, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian al Afacerilor Externe a spus că un memorandum de înțelegere SUA-Iran ar putea apărea în „următoarele zile”.

Numai că exact partea care contează pentru piețe și pentru securitatea regională nu este publică. Nu au fost anunțate mecanismele de verificare, calendarul obligațiilor și nici formula privind accesul Iranului la uraniu îmbogățit. Nici statutul fondurilor înghețate nu este clar. Iar tema Strâmtorii Hormuz, unde Iranul a preluat controlul efectiv și a exprimat intenția de a impune taxe navelor, rămâne una dintre cele mai sensibile.

Potrivit Aljazeera, aceste puncte de dispută circulă deocamdată în informații neconfirmate oficial din media. Asta înseamnă că orice evaluare a impactului economic trebuie făcută cu prudență: simpla semnare a unui text politic nu garantează și reducerea imediată a riscului din Golf, dacă nu sunt lămurite navigația prin Hormuz și dosarul nuclear.

Teheranul încearcă să negocieze fără să pară că face concesii

Discursul oficial iranian sugerează o linie dublă. Pe de o parte, autoritățile lasă deschisă calea unui acord. Pe de altă parte, insistă public că războiul nu a fost rezultatul diplomației, ci al rezistenței Iranului în fața unor cereri occidentale.

Abbas Araghchi, ministrul iranian de Externe, a declarat la televiziunea de stat:

„Negocierile nu au dus la război, rezistența a dus la război. Inamicii noștri au avut cereri pe care au încercat să le atingă în timpul negocierilor, noi am rezistat, ei s-au îndreptat către război.”

Mesajul are o funcție internă clară. Conducerea iraniană încearcă să evite imaginea unei retrageri sub presiune, mai ales într-un moment în care, săptămâna aceasta, sunt comemorate la nivel de stat în orașele iraniene zeci de comandanți uciși între 13 și 24 iunie 2025. Printre ei se numără Mohammad Bagheri, șeful statului major al forțelor armate, Hossein Salami, comandantul-șef al IRGC, și Ali Akbar Hajizadeh, șeful de lungă durată al aviației spațiale.

Și alte voci din sistem merg pe aceeași linie. Gholam-Hossein Mohseni-Ejei, șeful justiției din Iran, a afirmat că liderii americani „nu au înțeles încă ideologia și perseverența establishment-ului teologic de la Teheran, care este pregătit să facă mai multe sacrificii”. Despre luna islamică Muharram, același oficial a spus că este „luna victoriei sângelui asupra sabiei” și că forțele armate iraniene erau pe deplin pregătite să continue lupta împotriva Statelor Unite.

Opoziția internă poate complica un acord chiar dacă el este anunțat rapid

În interiorul Iranului există deja rezistență față de orice nouă înțelegere cu Washingtonul. Asta contează pentru că un acord slab susținut politic poate fi aplicat greu sau contestat imediat.

Ziarul Javan, afiliat IRGC, a rezumat dilema astfel:

„Chiar dacă șansele de succes ale negocierilor sunt mici, costul de a nu încerca ar putea fi mai mare decât încercarea.”

Dar aceeași dezbatere publică include și atacuri dure la adresa ideii de compromis. Hardlinerii iranieni au descris acordul nuclear din 2015 drept „o pierdere pură pentru Iran”, iar Mahmoud Nabavian, cleric și membru al parlamentului, a spus despre noul acord că ar fi „mai dăunător în comparație cu cele două versiuni anterioare”.

Dar tocmai aici se vede limita actualelor informații. Nu se știe încă ce ar ceda efectiv fiecare parte. Fără această clarificare, nu poate fi estimat nici dacă acordul ar reduce sancțiunile, nici dacă ar stabiliza pe termen mai lung exporturile de energie din regiune.

Pentru Europa și România, testul real rămâne prețul energiei și costul transportului

Dincolo de retorica de război, consecința practică a unui acord sau a unui eșec se va vedea în primul rând în costul petrolului și în siguranța rutelor maritime. Dacă Iranul păstrează controlul agresiv asupra Strâmtorii Hormuz sau introduce taxe pentru nave, comerțul energetic global se scumpește. Dacă renunță la această pârghie, presiunea asupra piețelor poate scădea.

Iar dosarul nuclear rămâne al doilea test. Un conflict înghețat politic, dar nerezolvat tehnic, păstrează riscul unor noi sancțiuni și al unei noi escaladări. Asta înseamnă costuri mai mari de asigurare, transport și aprovizionare pentru importatorii de energie, inclusiv din Europa.

Ayatollahul Ali Khamenei, Liderul Suprem al Iranului, a fost ucis pe 28 februarie, în prima zi a celui mai recent război, iar înmormântarea sa este programată la un altar șiit din Mashhad, la finalul unei ceremonii de șase zile din a doua săptămână a lunii iulie.