Activist proeminent al opoziției algeriene, arestat de autorități

De Jurnalul Național Actuale Externe 135 citiri
5 min citire

Inrolare trafic.ro




Karim Tabbou, un activist politic și membru proeminent al mișcării Hirak din Algeria, a fost arestat de mai multe ori din 2019.

Opoziția algeriană Karim Tabbou a fost arestată din motive necunoscute, fratele său spunând că ofițerii de poliție îmbrăcați în civil l-au luat de acasă.

Fratele său Djaffar a postat despre arestare într-o postare pe Facebook marți seara, citându-l pe avocatul Toufik Belala.

Fratele lui Tabbou a adăugat că activistul nu a fost informat despre momentul în care va apărea în fața procurorilor și nici acuzațiile cu care s-ar putea confrunta.

Pe lângă faptul că este un membru proeminent al mișcării Hirak algerian, Tabbou conduce un mic partid de opoziție, neînregistrat, Uniunea Democrată și Socială (UDS).

Arestări recurente

Tabbou, un activist politic și o figură a opoziției, a câștigat proeminență ca una dintre vocile principale în timpul mișcării de protest Hirak care a început în Algeria în februarie 2019.

Tabbou a fost arestat de mai multe ori pe parcursul activismului său, cea mai notabilă arestare a sa având loc în septembrie 2019.

El a fost acuzat de „incitare la violență” și „subminare a integrității teritoriului național” în urma criticilor sale la adresa guvernului și a apelurilor sale pentru o tranziție pașnică la democrație.

Acest lucru a fost văzut de mulți ca o încercare a autorităților algeriene de a reduce la tăcere disidența și de a suprima mișcarea Hirak și a urmat un protest internațional, organizațiile pentru drepturile omului și activiștii cerând eliberarea lui.

El a fost ținut în arest preventiv timp de câteva luni înainte de a fi condamnat la un an de închisoare în martie 2020 pentru „subminarea securității statului”. În iulie 2020, pedeapsa i-a fost redusă la șase luni cu suspendare și a fost eliberat din închisoare.

Tabbou a fost arestat din nou în aprilie 2021, după ce Bouzid Lazhari, președintele Consiliului Național pentru Drepturile Omului, un organism oficial, a depus o plângere împotriva lui.

El a fost acuzat de opt capete de acuzare, inclusiv „calomnie”, după ce se presupune că l-ar fi ciocănit pe Lazhari în public în timpul unei înmormântări, înainte de a fi eliberat ulterior sub supraveghere.

A fost reținut din nou în aprilie 2022 pentru 24 de ore din motive necunoscute.

Ce este Hirak?

„The Hirak” (Mișcarea în arabă) se referă la o mișcare de protest populară care a apărut în Algeria în februarie 2019, ca răspuns la anunțul președintelui Abdelaziz Bouteflika privind intenția sa de a-și solicita un al cincilea mandat, în ciuda stării de sănătate în declin și a două decenii de guvernare.

Mișcarea a fost caracterizată de proteste pașnice enorme în toată țara, cerând reforme politice și economice, precum și îndepărtarea elitelor politice de lungă durată.

De la începuturile sale, mișcarea Hirak s-a confruntat cu diverse provocări, inclusiv arestarea activiștilor, restricții asupra protestelor și încercările guvernului de a coopta și controla mișcarea.

Protestele au avut ca scop inițial să prevină realegerea lui Bouteflika, dar au evoluat rapid în cereri mai largi de schimbare democratică și de încetare a sistemului politic înrădăcinat.

Mișcarea a fost condusă în mare măsură de cetățeni algerieni, inclusiv tineri, studenți, activiști și profesioniști, care s-au mobilizat prin intermediul platformelor de socializare.

Demonstrații au avut loc în fiecare vineri, milioane de oameni ieșind în stradă în marile orașe ale Algeriei, precum Alger, Oran și Constantin.

Protestele au fost predominant pașnice, marcate de sloganuri, bannere și cântece, reflectând dorința unei tranziții pașnice a puterii.

Hirak a reușit să-și atingă obiectivul principal, deoarece Bouteflika și-a dat demisia în aprilie 2019, în urma presiunilor din partea protestelor și a retragerii sprijinului armatei.

Mișcarea a continuat să ceară schimbări, cerând dezmembrarea elitei conducătoare și instituirea unui guvern democratic și transparent.

Sursa – www.aljazeera.com