Alimentele vor deveni mai scumpe cu 9% conform noilor prognoze

România a încheiat anul 2025 cu un titlu nedorit: campioana absolută a scumpirilor la alimente din Uniunea Europeană. Iar veștile pentru 2026 sunt și mai proaste. O combinație de decizii guvernamentale controversate și vulnerabilități structurale riscă să arunce în aer prețurile din farfurie, cu o creștere estimată de până la 9%. Paradoxal, asta se întâmplă în țara cu cel mai mic cost al vieții din UE, dar și cu una dintre cele mai mici puteri de cumpărare.

Cifrele care sperie: de la campioni la scumpiri, la un 2026 exploziv

Datele oficiale nu lasă loc de interpretare. În 2025, când media europeană a inflației la alimente a fost de 2,8%, România a înregistrat o creștere de 6,7%, conform statisticilor Eurostat. Adică de peste două ori mai mult. Problema este că acesta nu pare a fi un vârf, ci doar începutul. Experții de la Asociația Energia Inteligentă (AEI) avertizează că, în 2026, inflația alimentară ar putea atinge cote cuprinse între 7,5% și 9,0%. Asta ar însemna că scumpirile din România ar putea fi de peste trei ori mai mari decât media prognozată pentru zona euro, care se va situa undeva între 2,4% și 2,7%.

Prognoza oficială a Băncii Naționale a României indică o inflație generală de 3,7% la finalul lui 2026. Cifra, însă, ascunde realități sectoriale dure. În timp ce unele prețuri ar putea stagna, cele din coșul de cumpărături de bază amenință să o ia razna, lovind direct în bugetul familiilor.

Vinovatul surpriză: factura la gaze

Cauza principală a acestui scenariu pesimist nu este importul sau seceta, ci o decizie administrativă a Guvernului. Intenția Executivului de a introduce un preț administrativ, plafonat, la gaze pentru populație creează un efect de bumerang economic. Costurile care nu se vor mai regăsi pe factura consumatorilor casnici vor fi transferate direct către industrie. Specialiștii estimează o posibilă scumpire a gazelor pentru companii cu până la 15% față de nivelul din 2025.

„Acest tip de intervenție nu elimină costurile, ci le redistribuie, cu efecte directe asupra prețurilor finale ale bunurilor de larg consum”, explică Dumitru Chisăliță, președintele AEI.

Impactul va fi imediat, pentru că sectorul alimentar este un mare consumator de energie. Gazul natural și electricitatea se reflectă în prețul final prin trei canale esențiale: procesarea industrială (de la cuptoarele de pâine la sterilizarea conservelor), transportul și depozitarea (lanțuri frigorifice) și producția agricolă (îngrășăminte, încălzirea serelor). O scumpire de 15% la gaze pentru industrie ar putea adăuga, de una singură, aproximativ 5 puncte procentuale la inflația alimentară. Peste toate acestea se adaugă și contextul internațional tensionat, cu un conflict în Orientul Mijlociu care deja a provocat o explozie a prețului gazelor pe bursele europene, punând și mai multă presiune pe costurile de producție.

Paradoxul românesc: viață ieftină, putere de cumpărare mică

Tabloul devine și mai sumbru când ne uităm la situația generală a veniturilor. Potrivit unei analize a portalului numbeo.com pentru anul 2026, România are, teoretic, cel mai mic cost al vieții dintre toate statele membre ale Uniunii Europene. Suntem mai ieftini decât Bulgaria, Ungaria sau Polonia. Doar că această veste bună este anulată complet de o alta, foarte proastă: avem cea mai mică putere de cumpărare din regiune.

Cu un indice al puterii de cumpărare de doar 78,6, suntem sub Slovacia (80,1) și Ungaria (80,3) și la o distanță uriașă de Polonia (99,8), o țară cu un PIB per capita similar cu al nostru. Asta arată că nu este suficient să produci bogăție, ci contează enorm cum este ea distribuită și gestionată. Managementul defectuos anulează avantajul unui cost redus al vieții, pentru că veniturile nu țin pasul cu prețurile, oricât de mici ar fi ele în comparație cu Vestul. Scumpirile prognozate la alimente vor eroda și mai mult această putere de cumpărare fragilă.

O agricultură captivă politic

În timp ce consumatorii se pregătesc să strângă cureaua, instituțiile care ar trebui să sprijine producătorii români și să tempereze prețurile par captive unor interese politice. Un exemplu este Casa de Comerț Agroalimentar „Unirea”, o societate a Ministerului Agriculturii creată special pentru a ajuta fermierii români să ajungă la raft. Un control recent al ministerului a scos la iveală un dezastru: societatea vindea preponderent produse din import, de la mărci internaționale, în timp ce produsele românești erau într-o proporție „nesemnificativă”. Mai mult, avea facturi neîncasate de circa 53 de milioane de lei.

Numirile în funcții cheie din Agricultură, de la minister la agenții și comisii parlamentare, par a fi controlate de polul de putere din jurul secretarului general al PSD, Paul Stănescu. Oameni din județul Olt sau apropiați ai grupării sale au ajuns să domine instituțiile responsabile cu gestionarea miliardelor de euro din subvenții și cu politicile agricole. În acest peisaj, grija pentru coșul de cumpărături al românului de rând pare să fi trecut pe un plan secund. Pentru familie, asta înseamnă un singur lucru: calcule și mai atente la raft și, probabil, noi renunțări în 2026.