Apărarea României costă 8 milioane de dolari per țintă doborâtă cu sistemul Patriot
România va folosi sistemul antirachetă Patriot, cel mai eficient din lume, în cazul unui atac iranian. Numai că prețul acestei apărări este uriaș, ajungând la 8 milioane de dolari pentru fiecare țintă doborâtă. Iar amenințarea de la Teheran a venit direct, după ce țara noastră a permis staționarea avioanelor americane de realimentare pe teritoriul său.
Avertisment direct de la Teheran
Decizia României de a permite SUA să staționeze avioane de realimentare la bazele militare a atras un răspuns rapid din partea Iranului. Teheranul consideră că, prin această mișcare, țara noastră devine parte din conflict. Un oficial iranian a transmis un mesaj fără echivoc. „Dacă România pune bazele sale la dispoziția Statelor Unite, acest lucru ar echivala cu participarea la o agresiune militară împotriva Iranului”, a declarat Baghaei.
Cât de scumpă este apărarea?
Sistemul Patriot este o minune tehnologică, dar una extrem de costisitoare. Pentru a asigura o eficiență maximă, procedura standard presupune lansarea a două rachete interceptoare pentru fiecare țintă. O singură rachetă costă 4.000.000 de dolari. Așadar, doborârea unei singure rachete sau drone inamice scoate din bugetul apărării 8.000.000 de dolari.
România are în prezent trei baterii Patriot operaționale, cu un stoc total de 170 de rachete interceptoare. Problema costurilor devine și mai evidentă când aceste rachete de milioane de dolari sunt folosite împotriva unor amenințări ieftine, cum ar fi dronele, a căror producție poate fi și de 100 de ori mai ieftină.
Cum funcționează, pas cu pas
Dar cum funcționează, pe bune, acest scut? Procesul se desfășoară în trei etape clare. Mai întâi, un radar puternic scanează constant cerul pentru a detecta orice obiect neobișnuit. Când o țintă apare, sistemul îi calculează viteza, altitudinea și traiectoria pentru a determina dacă reprezintă o amenințare și dacă se îndreaptă spre o zonă protejată, cum ar fi o bază militară sau un oraș.
Odată ce ordinul de angajare este dat, un lansator trage o rachetă de interceptare, de tip PAC-3, către punctul de impact calculat. Racheta accelerează rapid și primește actualizări constante de la radar, ajustându-și traiectoria în zbor. În faza finală, interceptorul nu explodează în apropierea țintei, ci o lovește direct, la viteză foarte mare (o metodă cunoscută drept „hit-to-kill”), distrugând-o prin forța coliziunii. Această precizie este esențială mai ales împotriva rachetelor balistice.
Amenințarea rachetelor iraniene
Și nu e doar o discuție teoretică. Iranul deține rachete balistice cu rază lungă de acțiune, capabile să lovească ținte în Europa. Printre cele mai performante se numără rachetele cu combustibil lichid Khorramshahr, Sejjil, Ghadr și Emad. Chiar dacă cifrele declarate de Iran ar putea fi supraestimate, raza lor de acțiune de până la 2.000 de kilometri este suficientă pentru a lovi ținte strategice din România, precum baza militară de la Mihail Kogălniceanu.
La începutul operațiunii din 28 februarie, se estima că Iranul avea 460 de rachete balistice pregătite de lansare. Până pe 8 martie, conform unui oficial de rang înalt citat de publicația Ynet, stocul scăzuse la 150 de rachete. Iar pentru a înțelege scara unui astfel de conflict, Statele Unite au folosit 800 de rachete Patriot în doar trei zile de război în Iran.
