AUR nu crește din neant, ci din golul lăsat de partidele care au ratat guvernarea
AUR la 40% nu este o întâmplare și nici un simplu accident de sondaj. Cred că acest scor este nota de plată pentru partidele care au cerut încredere, dar au lăsat în urmă criză politică, nesiguranță economică și o direcție pe care 80% dintre români o consideră greșită.
Când 92% dintre respondenți spun că țara traversează o criză politică, ruptura de încredere nu mai poate fi cosmetizată. Iar efectul politic se vede imediat: AUR ajunge la 40%, în timp ce PSD este la 21%, PNL la 17%, iar USR la 10%. Diferența este prea mare ca să mai fie explicată printr-un simplu moment prost al adversarilor. Aici este vorba despre un gol de reprezentare.
Sondajul IRES a fost realizat între 29 iunie și 2 iulie 2026, pe un eșantion de 1.002 adulți intervievați telefonic. Scorul de 40% pentru AUR este calculat din cei 84% dintre respondenți care au indicat o opțiune de vot. Marja maximă de eroare este de plus/minus 3,1%. Cercetarea a fost comandată de PSD. Prudența este firească. Dar tabloul central nu se schimbă: nemulțumirea este masivă, iar ea se duce politic într-o singură direcție.
Nemulțumirea are legătură directă cu bani mai puțini și cu nesiguranță
De prea multe ori, criza este tratată ca o ceartă între partide. Numai că aici sancțiunea nu pleacă doar din blocajul politic, ci și din viața de zi cu zi. Un procent de 75% dintre respondenți spun că situația economică s-a înrăutățit în ultimele 12 luni, iar 45% afirmă că veniturile le-au scăzut comparativ cu începutul anului 2025.
Asta schimbă tot. Votul de protest nu vine doar din antipatie, ci și din pierdere concretă. Din salarii care valorează mai puțin. Din sentimentul că munca nu mai ține pasul cu cheltuielile. Mi s-a părut mereu o eroare gravă când partidele cred că pot trece peste asemenea semnale doar cu explicații de cabinet. Când aproape jumătate dintre oameni spun că le-au scăzut veniturile, reacția electorală nu mai este surprinzătoare. Devine logică.
Prioritățile pentru viitorul Executiv confirmă exact această presiune. Relansarea economiei este indicată de 25% dintre respondenți. Creșterea salariilor și pensiilor vine imediat, cu 21%. Apoi apar combaterea corupției, cu 16%, reducerea taxelor, cu 13%, protejarea locurilor de muncă și stabilitatea politică, ambele cu câte 11%.
Ordinea contează. Electoratul nu cere formule abstracte, ci rezultate foarte concrete: economie, venituri, locuri de muncă, stabilitate. Dacă aceste lucruri nu vin, furia caută un beneficiar. Iar acum beneficiarul este limpede.
Electoratul nu mai împarte vina fin, ci o pune pe masa întregului sistem
Cel mai dur semnal din aceste cifre nu este doar creșterea AUR, ci felul în care este distribuită responsabilitatea pentru blocaj. Un procent de 36% dintre respondenți indică toate partidele. Pentru o parte mare a electoratului, vina nu mai este individuală. Este colectivă. Asta înseamnă că mecanismul clasic al scuzelor reciproce nu mai funcționează.
După acest 36%, 16% plasează responsabilitatea pe Ilie Bolojan, 14% pe PSD și alți 14% pe președintele României. Guvernul este considerat vinovat de 13%, iar AUR de 2%. Contrastul este puternic. Formațiunea care conduce în intenția de vot este percepută marginal ca responsabilă pentru criza actuală. Cu alte cuvinte, încasează avantajul politic al nemulțumirii fără să plătească, în percepția publică, costul direct al blocajului.
Am văzut prea des această greșeală. Partidele aflate în centru își imaginează că, dacă împart vina între ele, fiecare va pierde mai puțin. În realitate, când toți par răspunzători, alegătorul caută ieșirea în altă parte. Și o caută repede. Pentru mulți, cel care stă în afara combinației curente devine automat recipientul sancțiunii.
Restul scorurilor întăresc ideea. UDMR este cotat la 3%, SENS și SOS România la câte 2%, POT la 1%, iar alte formațiuni cumulează 4%. Nu văd aici un pluralism energic. Văd o concentrare a furiei electorale într-o singură direcție și o slăbire accentuată a încrederii în restul ofertei politice.
Evaluarea lui Ilie Bolojan arată o vulnerabilitate, nu o soluție consolidată
În acest peisaj, evaluarea activității lui Ilie Bolojan la conducerea Guvernului este un indicator important. Nota medie primită este 4,71. Dintre respondenți, 29% i-au acordat nota 1, iar 6% nota 10. Nu este un scor care să sugereze autoritate politică solidă într-un moment de tensiune. Este, mai degrabă, un semn de vulnerabilitate publică.
Și comparația privind gestionarea situației politice merită urmărită atent. Întrebați cine gestionează mai bine această situație, 41% l-au ales pe Sorin Grindeanu, față de 38% pentru Ilie Bolojan. Alți 18% spun că niciunul nu gestionează bine, iar 1% îi consideră la egalitate. Diferența nu este mare. Dar tocmai de aceea spune ceva important: Bolojan nu domină percepția publică într-un moment în care vizibilitatea ar fi trebuit să se transforme în avantaj clar.
Concesia onestă este necesară. Un sondaj nu decide alegeri. Și nici nu poate fi confundat cu o fotografie definitivă a unei campanii care nu s-a consumat. Faptul că cercetarea a fost comandată de PSD cere prudență. Dar această rezervă nu schimbă teza de fond. Chiar dacă lăsăm la o parte fiecare punct procentual și ne uităm doar la ordinea mărimilor, datele arată aceeași ruptură: partidele care au pretins că pot guverna competent sunt taxate dur.
Ignorarea acestor cifre va muta criza din sondaj în decizii politice foarte concrete
Miza nu este doar electorală. Dacă partidele tradiționale tratează aceste cifre ca pe un episod de nervozitate publică, consecințele vor fi precise. Un electorat care cere relansare economică, salarii, pensii, locuri de muncă și stabilitate politică nu va aștepta mult timp explicații tehnice. Va căuta un vehicul de sancțiune. Acum, acel vehicul este AUR.
Dar problema mai mare este alta. Când 80% spun că țara merge într-o direcție greșită, nu mai vorbim doar despre o guvernare contestată. Vorbim despre o legitimitate erodată a construcției de putere. Iar când 36% spun că toate partidele sunt responsabile pentru blocaj, verdictul nu mai lovește într-un singur partid, ci în întregul aranjament politic.
Cred că exact aici s-a ajuns. Nu într-un punct în care AUR a produs singur o performanță care explică totul, ci într-un punct în care ceilalți au lăsat suficient de mult teren liber încât o parte mare a electoratului să își mute speranța, furia sau ambele în aceeași direcție. Este o diferență importantă. Și costisitoare.
Dacă nu apare rapid un răspuns credibil la primele două teme din ierarhia publică, economia și veniturile, acest 40% nu va mai putea fi tratat ca o simplă alarmă de etapă. Va deveni noul centru de greutate al scenei politice. Iar întrebarea incomodă pentru PSD, PNL și USR este una foarte concretă: până la următorul test electoral, ce măsură pot arăta celor 45% care spun că veniturile le-au scăzut?
