Biserica Angliei, în pragul revoltei: Scandalul de 100M £
O sută de milioane de lire sterline. Aceasta e suma care a aruncat Biserica Angliei într-un scandal total. Liderii săi vorbesc despre o datorie morală istorică, dar enoriașii și politicienii amenință cu revolta. Banii sunt pe masă. Furia, la fel. Scrie Dailymail.
Noul Arhiepiscop de Canterbury insistă că planul de reparații pentru legăturile istorice cu comerțul cu sclavi trebuie să continue, invocând un „imperativ al Evangheliei”. Criticii, însă, de la parlamentari la credincioșii de rând, au altă denumire: un „proiect de vanitate dubios din punct de vedere legal” care lasă parohiile fără bani, scrie Dailymail.
„Imperativul Evangheliei” vs. „Proiect de vanitate”
Disputa se poartă în declarații tăioase. De o parte, Dame Sarah Mullally, prima femeie care ar putea ocupa funcția de Arhiepiscop de Canterbury, apără cu tărie inițiativa. Într-o scrisoare adresată parlamentarilor, ea a subliniat că legăturile istorice ale Bisericii cu sclavia „sunt o problemă serioasă și este corect ca ele să fie abordate cu grijă, claritate și respect”.
Ea a descris fondul de 100 de milioane de lire drept un act de „pocăință”. Banii ar urma să finanțeze un fond de investiții destinat afacerilor și proiectelor comunitare conduse de comunitățile de culoare sau care le aduc beneficii. De cealaltă parte, un grup de parlamentari a etichetat totul drept un „proiect de vanitate dubios din punct de vedere legal”. Ironia sorții… două viziuni complet opuse, izvorâte din aceeași instituție.
De unde vin banii și unde se duc, de fapt?
Controversa a pornit de la o descoperire istorică. Un raport a arătat că un fond înființat de Regina Anne în 1704 pentru a ajuta clericii săraci a avut investiții în companii care practicau comerțul cu sclavi. Acum, conducerea Bisericii vrea să repare greșeala trecutului. Dar cu ce costuri în prezent?
Principala acuzație a parlamentarilor este că banii sunt deturnați de la nevoile reale ale comunităților. Datoria Bisericii, susțin ei, este să cheltuiască banii pe „consolidarea parohiilor”. Conducerea Bisericii respinge vehement acuzația. Dame Sarah Mullally a insistat că planul nu va lua bani de la parohii, menționând că 1,6 miliarde de lire sterline au fost deja alocate pentru sprijinirea bisericilor locale în următorii trei ani. Comisarii Bisericii, brațul financiar al instituției, au adăugat că finanțarea pentru parohii și preoți a crescut de la 790 de milioane în 2019 la 1,6 miliarde astăzi.
Cifrele care arată prăpastia: ce cred, de fapt, credincioșii
Dincolo de declarațiile oficiale, un sondaj recent arată o ruptură adâncă între lideri și enoriași. Realizat de Merlin Strategy pe un eșantion de 500 de anglicani practicanți, rezultatele sunt clare. Foarte clare.
Nu mai puțin de 61% dintre credincioși spun că și-ar redirecționa donațiile către alte organizații de caritate dacă Biserica insistă cu planul de reparații. Mai mult, 81% consideră că banii Bisericii ar trebui folosiți pentru a sprijini parohiile locale. Doar 19% susțin reparațiile ca prioritate. Oare aude cineva aceste cifre la vârful ierarhiei?
Biserica merge înainte. Cu ce preț?
Chiar dacă opoziția este masivă, planul merge înainte. Comisarii Bisericii sunt hotărâți să implementeze proiectul de 100 de milioane de lire, eșalonat pe o perioadă de nouă ani. Ei spun că este o chestiune de credibilitate și leadership moral. „O biserică care ignoră legăturile noastre cu o nedreptate istorică fundamentală nu poate pretinde în mod credibil un leadership moral în prezent sau în viitor”, au transmis aceștia.
Decizia a fost luată. Banii vor fi cheltuiți. Întrebarea care rămâne este dacă acest gest de „pocăință” istorică nu va crea o rană nouă, mult mai adâncă, chiar în inima comunității pe care Biserica pretinde că o slujește.
