Detectorii de metale din estul Angliei au descoperit un depozit de monede romane de argint care înfățișează mai mulți împărați și chiar pe unele dintre soțiile acestora, potrivit Live Science.
Cel mai faimos conducător prezentat în tezaur este împăratul roman Marcus Aurelius
Însă, cel mai faimos conducător prezentat în tezaur este, fără îndoială, împăratul roman Marcus Aurelius (care a domnit între 161 și 180 d.Hr.), în timp ce soția sa, Faustina a II-a, este reprezentată pe o monedă proprie.
Aurelius, unul dintre cei „cinci împărați buni ai Romei”, este cunoscut mai ales pentru scrierea „Meditațiilor” și a gândurilor sale despre filosofia stoică.
Adrian Marsden, specialist în monede la Norfolk Historic Environment Service, care face parte din guvernul regional, a declarat că monedele au fost găsite lângă satul Barton Bendish din comitatul Norfolk, la aproximativ 16 kilometri sud de orașul King’s Lynn.
Tezaurul ar putea fi declarat oficial „comoară”
Fiecare dintre cele 16 monede este un denar – moneda romană standard – și Marsden estimează că întreaga hoardă ar fi valorat echivalentul a câteva sute de dolari la acea vreme. „Este o sumă rezonabilă de bani, dar nu schimbă viața”, a declarat el pentru Live Science.
Adrian Marsden: „Este o sumă rezonabilă de bani, dar nu schimbă viața”
Tezaurul de monede a fost dezgropat în 2023 și predat în martie 2024 autorităților din Norfolk, care au anunțat descoperirea pe 1 martie 2025. Tezaurul face acum obiectul unei anchete în cadrul căreia un funcționar judiciar va stabili dacă poate fi considerat oficial „comoară” – care, în Anglia, se referă la artefacte metalice sau monede care au cel puțin 300 de ani vechime și au cel puțin 10% aur sau argint în greutate.
Dacă este oficial „comoară”, atunci monedele ar putea fi predate unui muzeu din King’s Lynn, iar descoperitorii și proprietarii terenurilor ar putea fi despăgubiți.
De ce au fost îngropate monedele?
Norfolk a fost o parte importantă a Marii Britanii romane, cu multe vile mari care acționau ca centre ale proprietăților agricole, a spus Marsden. Unul dintre cele mai lungi drumuri romane din Marea Britanie trecea prin regiune, iar vestul Norfolkului, în special, era considerat un teren de primă calitate pentru agricultură, deoarece solul de acolo era fertil.
Este posibil ca tezaurul de monede romane să fi fost îngropat la momentul respectiv pentru a fi păstrat în siguranță, ceea ce era o practică obișnuită într-o epocă în care nu existau bănci.
De asemenea, este posibil ca o persoană să fi pierdut o geantă în care se aflau monedele: „Această explicație ar funcționa pentru ceva de această dimensiune”, a declarat Marsden.
Ce vechime au monedele și ce se știe despre ele până acum
În cadrul unei analize a monedelor, arată că cea mai veche a fost fabricată în jurul anului 57 î.Hr., în ultimele etape ale Republicii Romane, când oficialii romani erau aparent aleși prin vot popular. Cele mai recente monede datează din timpul domniei împăratului roman Marcus Aurelius și au fost realizate în anii 175 sau 176 d.Hr.
Monedele romane nu erau datate, așa cum sunt majoritatea monedelor moderne, dar datele la care au fost bătute erau bine cunoscute de numismații moderni (experți în monede), a declarat Marsden. În timp ce multe dintre monede înfățișează împăratul roman în momentul în care au fost fabricate, două dintre ele înfățișează în schimb soțiile împăraților – Faustina I, soția împăratului Antoninus Pius, și Faustina II, soția lui Marcus Aurelius, a spus el.
Un tezaur care conține monede de peste 200 de ani este un semn că moneda romană din acea perioadă era relativ stabilă, a spus Marsden. Tezaurele din perioadele în care moneda romană era devalorizată – când argintului i se adăugau mai multe metale comune – aveau tendința de a conține monede doar dintr-o anumită perioadă.
Dacă ar fi fost cazul aici, monedele mai vechi cu mai mult argint ar fi fost scoase și apoi topite pentru metalul lor prețios. Dar conținutul de argint al celor mai vechi și mai tinere monede din acest tezaur pare să fi fost aproximativ același, a spus el.
Metalul de argint dintr-un denar era aproximativ egal cu valoarea ca monedă a denarului în sine
Monedele provin de la începutul unei perioade „non-fiduciare”, când metalul de argint dintr-un denar era aproximativ egal cu valoarea ca monedă a denarului în sine. În acea perioadă, achizițiile de zi cu zi puteau fi făcute pentru tot atâtea monede denari, sau denarii, a declarat Marsden. Dar era probabil ca monedele să fi fost cântărite pentru tranzacții mari.
Monedele moderne sunt „fiduciare” deoarece metalul pe care îl conțin valorează doar o fracțiune din valoarea lor ca monedă, care este susținută de un sistem financiar modern, a spus el.
Sursa – www.antena3.ro
