Care este contribuţia impozitul pe profit pentru veniturile statelor europene?
În UE, Norvegia colectează aproape un sfert din veniturile fiscale doar din impozitul pe profit.
Care este situaţia în țările europene și ce spun experții despre diferențele uriașe ale impozitului pe profit?
În acest sens, mulţi se întreabă de ce anumite țări europene se bazează mai mult pe taxarea corporațiilor. Norvegia este un exemplu clar, unde impozitul pe profit reprezintă 28,3% din totalul veniturilor fiscale, de aproape șapte ori mai mult decât în Letonia, aflată pe ultimul loc. Diferențele sunt semnificative și ridică întrebări despre motivele din spatele acestor variații.
Norvegia și Irlanda, lideri surprinzători
Din datele OECD, Norvegia domină clasamentul cu un procent impresionant: aproape o treime din veniturile fiscale provin din impozitul pe profit.
Irlanda ocupă locul doi cu 21,7%, susținută de prezența multinaționalelor, urmată de Cehia cu 13,9% și Turcia cu 12,8%.
Cristina Enache, economist la Tax Foundation Europe, explică: „Norvegia, care are o cotă de impozitare pe profit mai moderată, comparativ cu alte țări europene, înregistrează venituri din impozitul pe profit (CIT) semnificativ de mari datorită prezenței unor sectoare profitabile precum petrolul și gazele, unde companiile generează venituri impozabile substanțiale.”
– primele țări după ponderea impozitului pe profit: Norvegia (28,3%), Irlanda (21,7%), Cehia (13,9%), Turcia (12,8%), Olanda (12,7%).
– Restul țărilor nordice au valori apropiate de media europeană: Islanda (9,4%), Danemarca (8,7%), Suedia (8,6%), Finlanda (6,8%).
Media simplă în rândul celor 27 de țări europene analizate este de 9,8%.
Marea Britanie și Franța: diferențe clare între marile economii
Dintre cele mai mari economii europene, Marea Britanie are cea mai mare pondere a impozitului pe profit în veniturile fiscale (10,1%), în timp ce Franța se află aproape de coadă, cu doar 5,3%. Germania (6,1%), Italia (6,5%) și Spania (7,9%) sunt, de asemenea, sub media europeană de 9,8%.
„Acest lucru reflectă natura diversificată a economiilor lor, care se bazează pe multiple surse de venit, precum impozitele pe venit și TVA, astfel încât impozitul pe profit (CIT) nu domină încasările fiscale totale.”, spune Enache. Diferențele dintre țări pot fi explicate prin politici fiscale și structura economiei.
Ce influențează colectarea impozitului pe profit
Structura economiei, nivelul de profitabilitate al companiilor și politicile fiscale specifice fiecărei țări sunt factori importanți. De exemplu, Regatul Unit și Germania oferă deduceri pentru investiții, ceea ce reduce veniturile din impozitul pe profit.
„Unele țări oferă stimulente fiscale extinse, deduceri sau scutiri care reduc încasările efective din impozitul pe profit (CIT).” Estonia și Letonia taxează doar profiturile distribuite, stimulând astfel reinvestirea profiturilor.
„Această politică încurajează investițiile și antreprenoriatul, dar are ca rezultat venituri imediate mai mici din impozitul pe profit (CIT).”
De ce unele țări colectează mai mult
Raportat la PIB, Norvegia rămâne lider, cu 11,7%, urmată de Luxemburg (5%), Olanda (4,9%), Cehia (4,7%) și Irlanda (4,7%). La polul opus, Letonia (1,3%) și Estonia (1,9%) au cele mai mici procente, ambele sub 2%. Aceste cifre spun multe despre structura economică a fiecărei țări și despre politicile fiscale aplicate.
„Aceste diferențe de politici reflectă priorități diferite: Norvegia valorifică veniturile obținute din resurse prin impozitul pe profit (CIT), în timp ce Estonia prioritizează politici favorabile investițiilor, cu impozitare corporativă amânată.”
– Cotele actuale ale impozitului pe profit în Europa variază între 9% (Ungaria) și 35% (Malta).
– Aproximativ jumătate dintre țările analizate au cote între 20% și 25%.
Chiar dacă Norvegia este un caz special în ceea ce privește veniturile, cota ei de impozitare pe profit este de 22%.
Ce indică diferențele dintre țări
Diferențele mari dintre țări arată că nu există o soluție unică pentru colectarea impozitului pe profit. Irlanda atrage companii cu cote scăzute, Norvegia profită de resursele naturale, iar Estonia și Letonia preferă să încurajeze reinvestirea profiturilor prin amânarea impozitării.
Deciziile fiscale reflectă priorități naționale: unele țări preferă venituri imediate, altele sacrifică încasările pentru creștere economică pe termen lung. Alegerea celei mai eficiente abordări depinde de obiectivele fiecărei țări, fie că vorbim despre venituri actuale sau despre dezvoltare viitoare.
Pe viitor, este posibil ca tot mai multe state să își ajusteze politicile fiscale pentru a găsi un echilibru între atractivitatea pentru investitori și necesitatea de a colecta venituri suficiente la buget.
