Care este legătura dintre sare și oameni, dar care este istoria acestora începută de acum 8.000 de ani, în România
Sarea a fost extrem de importantă pentru oamenii de acum mii de ani fiindcă, pe de o parte, este o substanță indispensabilă vieții, iar pe de altă parte, datorită credinței universale privind originea ei divină, a fost „aurul alb” al omenirii.
Cele mai vechi dovezi arheologice din lume privind exploatarea sării, de acum 8.000 de ani, au fost descoperite și cercetate pe teritoriul României, unde exsistă câteva situri arheologice uimitoare, dar şi unele superstiții legate de sare, despre locurile ce au fost numite în cinstea sării și despre cum oamenii de acum 6.000 de ani făceau misterioase calupuri de sare, după eforturi uriașe.
-Încă din vechime oamenii considerau sarea ca fiind de origine divină și, nu de puține ori, era mai valoroasă decât aurul. Sarea ferea de rău, ajuta la legarea unor prietenii și era folosită și la descântece. În unele locuri era mare păcat să furi sare.
-Pentru exploatarea bine documentată a sării, cele mai vechi dovezi din lume sunt din două situri din Moldova Subcarpatică: Lunca și Țolici, cu vestigii de acum opt milenii.
La Lunca, anul cheie 6.050 î Hr nu poate fi pus sub semnul îndoielii, mai ales că lucrările care îl menționează au fost semnate, pe lângă arheologi români, și de specialiști reputați din Franța și Marea Britanie.
De altfel, sarea a devenit un ingredient indispensabil pentru oamenii de prin părțile noastre undeva prin jurul anului 6.000 î Hr, când locuitorii și-au schimbat mult modul de viață și mentalitatea. Oamenii de atunci au observat că orice aliment avea un gust mult mai bun dacă-i puneai sare. Tot ei au observat că animalele pe care le creșteau au nevoie de sare.
Totodată, în cazul Țolici, un sit din jud Neamț, a uimit arheologii prin bogăția descoperirilor ce datează din perioada 6.000 – 3.500 î Hr. Era probabil un loc unde oamenii evaporau cantități mari de apă sărată și se foloseau de un sistem de jgheaburi din lut ars. Probabil că făceau asta în fiecare an, însă doar în lunile calde.
Oamenii de acum șase milenii au făcut cu trudă mici calupuri de sare de dimensiunea unui pumn de adult. Nu se știe exact la ce au folosit, dar o ipoteză este că aceste calupuri erau extraordinar de valoroase și erau oferite ca dar de frățietate unor șefi ai triburilor vecine. Este posibil să fi fost folosite în cadrul unor ceremonii.
Cercetările de la Băile Figa din jud Bistrița-Năsăud au scos la lumină cele mai consistente din lume vestigii de exploatare industrială a sării, datând din epoca bronzului. Aici au fost găsite instalații de lemn de acum 3.000 de ani păstrate aproape intacte, precum și numeroase jgheaburi mari, troace, lopeți, baroase decupate din trunchiuri de copac, vase de lemn și ciocane masive de minerit realizate din piatră.
În plus, oamenii de acum câteva mii de ani erau ferm convinși că sarea reprezintă esența și sursa vieții. Sarea ajuta la păstrarea alimentelor, la vindecarea rănilor și era foarte importantă pentru sănătatea animalelor. Sarea era în lista substanțelor divine, alături de aur, chihlimbar și argint.
În acest context, că sarea a fost importantă la noi o arată și numărul mare de localități ce poartă nume legat de acest mineral: Ocna Mureș, Ocna Sibiului, Râmnicu Sărat, locurile sau râurile numite Sărata sau Slănic.
Un sit uimitor este la 40 km de Varna, la Provadia, în Bulgaria. Vestigiile descoperite arată că în acel loc, acum peste 6.000 de ani, era un centru de producție în care sute de oameni fierbeau apa în vase care aveau chiar și capacitate de peste 200 de litri și produceau tone de sare.
Slatina nu este doar un oraș cunoscut, ci și un termen important din domeniul sării. În Moldova oamenii spun ”slatină” la apa sărată din fântână sau din izvor, în Transilvania acestei ape pentru murat i se spune ”murătoare”. În alte locuri ”slatina” sau ”slătioara” desemnează orice sursă de sare.
În prezent, sarea ne pare acum banală, dar în trecut nu era deloc așa. Homer spunea că sarea este divină, iar Pitagora spunea că sarea a luat naștere din cei mai puri părinți: soarele și marea. Pentru sare s-au purtat războaie, dar sarea a folosit și la împăcare. Sarea era mai valoroasă ca aurul în unele locuri, fiindcă aurul nu putea fi folosit pentru a păstra mâncarea pentru mult timp, în timp ce sarea putea.
În multe culturi se credea că sarea ferește de lucruri rele și de vrăji. Tocmai de aceea, copilul nou-născut era îmbăiat în apă sărată sau frecat cu sare, la unele popoare se punea sare în camere despre care se credea că erau bântuite de stafii, iar la alte popoare mirilor li se punea sare în buzunare pentru a fi feriți de rău în viață. Acest obicei a fost atestat foarte bine și la aromâni.
În nordul Europei se punea sare peste putineiul în care era preparat untul, în credința că vrăjitoarele nu vor mai putea să-l strice.
La alte popoare se credea că dacă pui sare peste foc se va potoli furtuna și în multe culturi se credea că este semn de ghinion dacă verși sarea. La fel, se credea că este mare păcat să furi sare.
sursa: digi24
