Care sunt singurele cacofonii acceptate în limba română?

Ca în orice limbă de pe această planetă, inclusiv limba română dispune de anumite cuvinte, cunscute sub numele de cacofonii, iar conform DEX, există doar câteva cacofonii acceptate.

În poezie și cântece sunt permise cacofonii

Pentru cei mai puțin familiarizați cu acest termen, trebuie spus din capul locului că termenul ”Cacofonie” reprezintă utilizarea unei combinații de cuvinte cu sunete puternice, aspre, atât în realitate, cât și în literatură.

În studiile literare, această combinație de cuvinte cu sunete aspre sau nearmonioase este folosită pentru un efect poetic zgomotos sau strident, de exemplu.

În ciuda durității sale, cacofonia este folosită pentru muzicalitate în scriere. Aceasta se folosește de sunete conotative pentru a crea dezgust, frustrare sau interes în rândul cititorului prin zgomot, zgomot și energie în sunete consonante dure.

Cacofonia creează poezii interesante, proză emoționantă și cântece simpatice. Cacofonia este un dispozitiv poetic frecvent folosit atât în poezie, cât și în proză.

Dacă ar fi să căutăm genul acesta de cuvinte sau fraze, vom constata că, cel puțin în limba engleză, sunt extrem de multe.

Diferența dintre eufonii, onomatopee, consonanțe și cacofonii

Opusul cacofoniei, eufonia este utilizarea sunetelor dulci și melodioase pentru o experiență sonoră delicioasă și frumoasă, atât în poezie, cât și în proză.

Iar, onomatopeea este uneori cacofonică, dar cacofonia nu este întotdeauna onomatopee. Onomatopeele sunt cuvinte care sună ca și sensul lor.

Repetarea consoanelor este cunoscută sub numele de consonanță. Diferența dintre consonanță și cacofonie constă în faptul că cea de a doua are ca scop sonoritatea, duritatea sau zgomotul, în timp ce consonanța nu are întotdeauna un astfel de scop.

 Care sunt singurele cacofonii acceptate în limba română?

Singurele cacofonii acceptate în limba română

Când vine vorba de limba română, fără excepție, există cacofonii, unele dintre ele sunt permise, altele nu și acest aspect al vorbirii sau scrierii poate fi evitat folosind, de exemplu, ”ca și” (exe: ”Am crezut că ne putem ajuta ca și colegi”, în loc de ”Am crezut că ne putem ajuta ca colegi”)

Dar, deși nu sunt permise majoritatea cacofoniilor, conform DEX-ului, există totuși un număr de 11 astfel de expresii, sau cacofonii care pot fi folosite în vorbirea curentă și în scrierea literară, iar acestea sunt:

Ion Luca Caragiale,
Biserica Catolică,
Banca Comercială,
Tactică cavaleriei,
Epoca capitalistă (contemporană),
Fizica cuantică,
Muzică corală,
Marcă comunitară,
(ordinea) juridică comunitară,
Politica comună,
Notifică Comisiei.

În normele gramaticale ale limbii române, cacofoniile pot fi evitate prin modificarea construcției sintactice a frazelor, așa cum spuneam ceva mai devreme. Tot o formă de cacofonie, dacă vrei, este și repetarea acelorași sunete atunci când folosim anumite silabe identice (exe: „să”: „însă să” sau silaba „la”: „bienala la latitudinea…”).

Sursa – playtech.ro