Când vine vorba de pește, toată lumea știe că este unul din cele mai sănătoase alimente, dar cu toate astea medicii trag atenția asupra unui aspect, și anume peştele pe care nu ar trebui să îl consumi de Florii, explicând și de ce ar trebui evitat.
Peștele este unul dintre cele mai sănătoase alimente
Toată lumea este de acord cu asta pentru că este o sursă excelentă de proteine, micronutrienți și grăsimi sănătoase. Cu toate acestea, unele tipuri de pește pot conține niveluri ridicate metale grele, în special mercur, care este toxic.
De fapt, expunerea la mercur a fost legată de probleme grave de sănătate. După cum bine se știe, mercurul este un metal greu care se găsește în mod natural în aer, apă și sol, fiind eliberat în mediu în mai multe moduri.
În acest sens, mercurul poate fi eliberat inclusiv prin procese industriale, cum ar fi arderea cărbunelui, sau prin evenimente naturale, cum ar fi erupțiile. Specialiștii în domeniu mai precizează că, de fapt, există trei forme principale, și anume elementar, sau metalic, anorganic și organic.
Oamenii pot fi expuși la această toxină în mai multe moduri
Deși cantitățile de mercur regăsite în pește sunt, în mare parte controlabile, specialiștii atrag atenția asupra faptului că putem fi expuși la mercur, iar o formă de expunere este prin inhalarea vaporilor de mercur în timpul exploatării miniere și al muncii industriale.
De asemenea, puteți fi expuși prin consumul de pește și crustacee, deoarece aceste animale absorb concentrații scăzute de mercur din cauza poluării apei. Unul din medicii români care atrage atenția asupra acestui metal toxic, medicul Anca Hâncu, care spune că „Există o limitare care ar trebui respectată atunci când vorbim despre consumul de peşte”.
Care este peştele pe care nu ar trebui să îl consumi de Florii
Conform aceluiași specialist, peştele pe care nu ar trebui să îl consumi de Florii, este exact cel cu o cantitate mai mare de mercur decât cea admisă.
Aici Anca Hâncu menționează rechinul, dar și un alt pește, despre care spune că „Păstrăvul are 0,17, tonul poate avea o cantitate de la 0,3 până la 0,6.”, explicând, în același timp, și care este peștele cu cea mai mică cantitate de mercur:
În precizările sale, „Cea mai mică cantitate de mercur se găsește în peștele din ape foarte curate. În păstrăv, de pildă, se găsește o cantitate foarte mică de mercur.
Cu cât este peștele mai mare, cu atât va căpta mai mult din aceste substanțe toxice. Totodată, dioxina este o substanță toxică care nu trebuie să se regăsească în pește.
Un pește care conține dioxină, nu este comestibil, nu ar trebui consumat acest peşte.”, precziează medicul Anca Hâncu.
Peştele pe care nu ar trebui să îl consumi, cu un conținut extrem de ridicat de mercur
Cantitatea de mercur din pește și pericolul la care te expui, mâncând inclusiv fructe de mare depinde de specie și de nivelurile de poluare din mediul înconjurător. Un studiu realizat între 1998 și 2005 a constatat că 27% din peștii din 291 de cursuri de apă conțineau mai mult decât limita recomandată.
Un alt studiu a descoperit că o treime din peștele prins avea niveluri de mercur mai mari de 0,5 părți pe milion, un nivel care ar putea cauza probleme de sănătate pentru persoanele care consumă acest pește în mod regulat.
În general, peștii mai mari și mai longevivi tind să conțină cel mai mult mercur, iar printre aceștia se numără, în afară de rechin, peștele-spadă, tonul proaspăt, marlinul, macroul, peștele țiglă și știuca de nord.
Nivelurile de mercur din pește sunt măsurate ca părți pe milion (ppm). Iată care sunt nivelurile medii din diferite tipuri de pește și fructe de mare, de la cel mai mare la cel mai mic:
Pește spadă: 0,995 ppm
Rechin: 0,979 ppm
Macrou regal: 0,730 ppm
Ton obez: 0,689 ppm
Marlin: 0,485 ppm
Ton la conservă: 0,128 ppm
Cod: 0,111 ppm
Homar american: 0,107 ppm
Pește alb: 0,089 ppm
Hering: 0,084 ppm
Merluciu: 0,079 ppm
Păstrăv: 0,071 ppm
Crab: 0,065 ppm
Eglefin: 0,055 ppm
Merlan: 0,051 ppm
Macrou de Atlantic: 0,050 ppm
Raci: 0,035 ppm
Pollock: 0,031 ppm
Pește pisică: 0,025 ppm
Calmar: 0,023 ppm
Somon: 0,022 ppm
Anșoa: 0,017 ppm
Sardine: 0,013 ppm
Stridii: 0,012 ppm
Scoici: 0,003 ppm
Creveți: 0,001 ppm
În concluzie, peștii mai mari tind să mănânce mulți pești mai mici, care conțin cantități mici de mercur, iar asta face ca pericolul intoxicării noastre cu substanţe toxice să fie și mai mare, în cazul în care se consumă acest tip de pește. Așdar, mare atenție la ceea ce cumpărați.
Sursa – playtech.ro