Cercetătorii au aflat de ce oamenii de la munte sunt feriți de diabet

O observație medicală veche de zeci de ani și-a găsit în sfârșit explicația. Oamenii de știință cred că au descifrat misterul din spatele ratelor scăzute de diabet în rândul populațiilor care trăiesc la altitudini mari, cum ar fi cele din Munții Anzi sau Himalaya. Un nou studiu arată că secretul stă într-un mecanism de adaptare neașteptat al globulelor roșii la aerul sărac în oxigen.

Un rol nou pentru celulele roșii

Cercetarea, citată de Live Science, dezvăluie o modalitate complet nouă prin care organismul uman își poate regla glicemia. În mediile cu un conținut scăzut de oxigen, specifice zonelor montane înalte, globulele roșii încep să absoarbă mai multă glucoză din sânge. Acest proces are un dublu efect: pe de o parte, reduce nivelul zahărului din circulație, iar pe de altă parte, ajută corpul să compenseze lipsa de oxigen.

Mai exact, glucoza absorbită este transformată într-o moleculă specială. Această moleculă se leagă de hemoglobină, proteina din celulele roșii responsabilă cu transportul oxigenului de la plămâni la țesuturi. Odată legată, molecula forțează hemoglobina să elibereze oxigenul mult mai eficient în tot corpul. Astfel, organismul se asigură că mușchii și organele primesc cantitatea necesară de oxigen pentru a funcționa corect, chiar și atunci când aerul este rarefiat.

Este un mecanism de supraviețuire elegant, care folosește zahărul din sânge ca un instrument pentru a îmbunătăți oxigenarea.

Până acum, legătura dintre altitudine și incidența redusă a diabetului era doar o corelație statistică, fără o cauză biologică clară. Medicii știau că se întâmplă, dar nu înțelegeau de ce. Dar această descoperire schimbă complet datele problemei, arătând că celulele sanguine joacă un rol activ în metabolismul glucozei în condiții de stres hipoxic.

Studiul pe șoareci a validat ipoteza

Pentru a demonstra această teorie, cercetătorii au efectuat un experiment controlat în laborator, folosind șoareci. Animalele au fost introduse într-un mediu special, în care nivelul de oxigen a fost redus artificial pentru a simula condițiile de la mare altitudine. Comportamentul organismului lor a fost apoi monitorizat îndeaproape, cu un accent special pe nivelul glicemiei.

Rezultatele au fost concludente.

Glicemia șoarecilor a scăzut vizibil, un indiciu clar că glucoza era eliminată mai rapid din fluxul sanguin decât în condiții normale de oxigen. Analizele de sânge au confirmat că globulele roșii erau cele care preluau excesul de zahăr. Mai mult, s-a putut observa cum glucoza era transformată în molecula care, la rândul ei, modifica comportamentul hemoglobinei pentru a elibera oxigenul mai ușor în țesuturi.

O nouă speranță pentru tratamentul diabetului

Implicațiile acestei descoperiri depășesc simpla curiozitate științifică. Oamenii de știință implicați în studiu încearcă acum să folosească aceste informații pentru a dezvolta un medicament care ar putea revoluționa tratamentul diabetului. Ideea este de a crea o substanță care să poată declanșa acest mecanism natural la cerere, chiar și la altitudini normale.

Și un astfel de tratament ar putea funcționa prin stimularea globulelor roșii să absoarbă mai multă glucoză, ajutând astfel la menținerea sub control a glicemiei la pacienții diabetici. Ar fi o abordare complet diferită față de terapiile actuale, care se concentrează în principal pe producția de insulină sau pe sensibilitatea celulelor la aceasta. Noua strategie ar adăuga o armă în plus în arsenalul medicilor, folosind chiar celulele sanguine ale pacientului pentru a lupta cu boala.

Concluzia studiului a fost că celulele se modifică structural pentru a consuma mai mult zahăr în medii cu conținut scăzut de oxigen, un proces care ar putea fi replicat terapeutic.