Cercetătorii au descoperit comutatorul din creier care ne oprește din mâncat
O echipă de cercetători a descoperit un mecanism necunoscut până acum în creier, un fel de „comutator” care ne transmite când să ne oprim din mâncat. Studiul, citat de Science Daily, arată că acest proces este mult mai complex decât se credea și implică celule considerate până acum doar de susținere. Timp de ani de zile, oamenii de știință au crezut că răspunsul se concentra aproape în totalitate pe neuroni.
Descoperirea ar putea duce la noi tratamente pentru obezitate și tulburări alimentare.
Însă noile cercetări pun sub semnul întrebării această idee, indicând existența unui sistem care implică și alte tipuri de celule cerebrale. Mai exact, studiul arată că astrocitele, considerate mult timp simple celule de suport, pot juca un rol mult mai activ în reglarea apetitului. Cercetătorii au identificat o cale de semnalizare complet nouă în hipotalamus, regiunea creierului care controlează foamea și senzația de sațietate.
O reacție în lanț care începe cu zahărul
Procesul prin care creierul înțelege că stomacul este plin începe cu niște celule cerebrale specializate, cunoscute sub numele de tanicite. Aceste celule căptușesc o cavitate plină cu lichid situată adânc în creier și au rolul de a monitoriza glucoza, adică zahărul care alimentează organismul, pe măsură ce aceasta se deplasează prin lichidul cefalorahidian.
După masă, nivelul de glucoză crește în mod natural.
Tanicitele răspund imediat la această schimbare. Ele încep să proceseze acest zahăr și eliberează în țesutul cerebral din apropiere o substanță numită lactat, un produs secundar al metabolismului. Acest lactat este piesa de domino care declanșează următoarea etapă a comunicării, interacționând cu astrocitele vecine.
Astrocitele, din celule de suport în mesageri cheie
Astrocitele se numără printre cele mai comune tipuri de celule din creier și, în mod tradițional, au fost văzute ca având un rol pasiv, de asistență pentru neuroni. Dar acest studiu demonstrează că ele pot prelua un rol de semnalizare mult mai direct și mai important decât se credea.
Cercetătorii au descoperit că astrocitele poartă un receptor specific, numit HCAR1, care are capacitatea de a detecta lactatul. Când lactatul eliberat de tanicite se leagă de acest receptor, astrocitele se activează și eliberează la rândul lor glutamat, un alt mesager chimic. Acest semnal final este apoi transmis neuronilor care suprimă apetitul, ducând la apariția senzației de sațietate.
Într-un experiment, oamenii de știință au introdus glucoză într-un singur tanycit, observând în același timp astrocitele din apropiere. Chiar și această schimbare localizată a declanșat o reacție în lanț, activând mai multe astrocite din jur, ceea ce arată cum semnalele se pot răspândi rapid prin rețeaua creierului.
Implicații pentru tratamentele viitoare
Deși cercetarea a fost efectuată pe modele animale, atât tanicitele, cât și astrocitele există la toate mamiferele, inclusiv la oameni. Acest lucru sugerează cu tărie că același mecanism de control al apetitului funcționează și în creierul uman.
Următorul pas pentru echipa de cercetare este să testeze dacă modificarea receptorului HCAR1 din astrocite poate influența în mod direct comportamentul alimentar.
Această activitate este esențială înainte de a putea fi dezvoltate orice potențiale terapii. În prezent, niciun medicament aflat pe piață nu vizează în mod direct această cale de comunicare recent descoperită.
