Cititul. Hrana care face creierul să trăiască
De la citirea primelor hieroglife sculptate în piatră până la citirea cernelii de pe pergamente sau citirea digitală, obiceiul de a citi a mers mână în mână cu istoria umanității. Dacă invenția scrisului a însemnat separarea preistoriei de istorie, lectura a decodificat evenimentele petrecute în fiecare epocă. Primii care au citit cu aviditate au fost grecii. Romanii au fost cei care au inventat „nulla dies sine linea” (nici o zi fără să citești un rând).
Fără îndoială, lectura are nenumărate beneficii. Și cine spune altfel este pentru că nu a avut norocul să descopere tot ce poate face lectura pentru el sau pentru ea, și pentru oameni, în general. Nu este neaparăt important ce genuri de cărți citim. Putem alege să citim cărți de dezvoltare personală, romane sau cărți de specialitate, în format tipărit sau electronic. Important este să citim, indiferent de format, și asta pentru că fiecare alege formatul în funcție de beneficiile pe care i le poate aduce.
Odată învățat și dobândit obiceiul de a citi, oamenii încep să dezvolte o serie de beneficii. Cititul crește înțelegerea, atenția, observația, concentrarea, reflecția sau gândirea critică și memoria. Cititul cărților ne face mai deștepți. Cititul trezește curiozitatea și hrănește imaginația. Cititul activează inspirația, imaginația și apariția ideilor. Este cheia în dezvoltarea educațională, personală și emoțională a oamenilor. În plus, este, de asemenea, cheia fericirii și succesului personal.
De ce este atât de sănătos să citim? „Cititul este singurul instrument pe care creierul îl are ca să progreseze – consideră Emili Teixidor – ne oferă hrana care face creierul să trăiască”. Exersarea minții prin citire favorizează concentrarea. În ciuda faptului că, după învățare, lectura pare a fi un proces care are loc în mod înnăscut în mintea noastră, aceasta este o activitate nefirească. Cititorul a luat naștere din lupta lui constantă împotriva distragerii atenției, deoarece starea naturală a creierului tinde să fie una sustrasă de orice stimul nou. Potrivit lui Vaughan Bell, un psiholog multitalentat și cercetător la King’s College din Londra, „abilitatea de a se concentra pe o singură sarcină fără întrerupere reprezintă o anomalie în povestea dezvoltării noastre psihologice”. Și deși vânătorii și artizanii își cultivaseră atenția înainte de a citi, adevărul este că numai activitatea de lectură necesită „concentrare profundă prin combinarea descifrării textului și a interpretării semnificației acestuia”, spune gânditorul Nicholas Carr. Deși lectura este un proces forțat, mintea recreează fiecare cuvânt activând numeroase vibrații intelectuale.
Chiar acum, în timp ce citești acest text, emisfera stângă a creierului tău lucrează cu viteză mare pentru a activa diferite zone. Ochii scanează textul căutând să recunoască forma fiecărei litere, iar cortexul, o zonă a creierului specializată în detectarea cuvintelor scrise, este activat, transmițând informația către alte regiuni ale creierului. Creierul va repeta în mod constant acest proces complex, atâta timp cât vei continua să citești textul.
Activitatea de citit, pe care creierul o desfășoară atât de natural, are repercusiuni asupra dezvoltării intelectuale. „Abilitatea de a citi modifică creierul”, spune neurologul Stanislas Dehaene, profesor de psihologie cognitivă experimentală la Collège de France, în cartea sa „Les neurones de la lecture”. Există mai multă materie cenușie în capul unei persoane care citește și mai mulți neuroni în creierul care citește. Alexandre Castro-Caldas și echipa sa de la Universitatea Catolică Portugheză au demonstrat acest lucru într-unul dintre studiile lor, alături de un alt fapt curios: comparând creierul analfabeților cu cel al cititorilor, s-a constatat că analfabeții aud mai rău.
Pe lângă faptul că hrănește imaginația și favorizează concentrarea, lectura ajută la îmbunătățirea unor abilități sociale, cum ar fi empatia. Un cititor pasionat învață să se identifice cu personajele din poveștile pe care le citește și, așa cum afirmă pe bună dreptate Emili Teixidor, „este mai dispus să se deschidă către alte vieți”.
Psihologul Raymond Mar și echipa sa de la Universitatea din Toronto au demonstrat în 2006 că, oamenii care citesc romane sunt mai empatici decât cititorii de cărți de specialitate sau cei care nu citesc. La măsurarea aptitudinilor sociale și a modului de interacțiune între cele două tipuri de cititori, cititorilor de genuri literare le-a fost mai ușor să se pună în pielea celuilalt. Dar nu numai că persoana care citește este mai empatică, ci este și un vorbitor mai bun. După cum spunea Cicero, „a vorbi nu se învață vorbind, ci citind”.
Dincolo de imaginea solitară și introvertită cu care se identifică cititorul, adevărul este că cititorii își dezvoltă mai mult abilitățile de comunicare. „Prin îmbogățirea vocabularului și îmbunătățirea sintaxei și gramaticii; învățăm să vorbim adecvat și corect”, spune Gabilondo. Folosirea corectă a limbajului este foarte apreciată din punct de vedere social. Prin urmare, cei care își cultivă dialectica prin obiceiul de a citi sunt percepuți de ceilalți ca oameni cu o mare capacitate de conducere. Sunt mai apreciați profesional.
