Comisia Europeană pregătește clauze de salvgardare după aderare. Cum ar putea fi limitat veto-ul noilor state membre

Comisia Europeană lucrează la noi mecanisme de salvgardare care să poată fi activate după aderare, dacă un stat membru nou revine asupra reformelor sau folosește dreptul de veto pentru a bloca deciziile Uniunii. Anunțul a fost făcut de Marta Kos (comisarul european pentru Extindere), luni, la Luxemburg, în marja reuniunii miniștrilor de externe, chiar în ziua în care au fost deschise primele negocieri detaliate de aderare cu Ucraina și Republica Moldova.

Dincolo de anunț, noutatea reală este că Bruxellesul vrea să mute o parte din control și după intrarea efectivă în UE, nu doar în anii de negociere. Este o schimbare de logică față de extinderile anterioare: după aderarea Croației în 2013, ultima intrare în bloc până acum, Uniunea a constatat că instrumentele de presiune sunt mai slabe când un stat devine deja membru cu drepturi depline.

Miza este directă pentru Republica Moldova și Ucraina. Dacă aceste clauze intră în viitoarele tratate de aderare, drumul spre UE ar putea rămâne deschis, dar cu filtre suplimentare și cu perioade de tranziție înainte ca toate drepturile de membru să fie acordate integral. Pentru România, care are interes strategic în avansul Chișinăului spre UE și în stabilitatea de la granița estică, asta înseamnă o extindere posibil mai sigură politic, dar și mai complicată procedural.

Bruxellesul vrea garanții care să funcționeze și la cinci sau zece ani după aderare

Marta Kos a explicat că Executivul european are deja „câteva idei” pentru întărirea sistemului. Între ele se află perioade de tranziție înainte ca anumite drepturi de membru să fie acordate complet, iar discuțiile sunt deja purtate cu state membre care se tem fie de blocaje decizionale într-o Uniune mai mare, fie de revenirea unor guverne noi asupra reformelor acceptate la aderare.

„Dacă noul stat membru va respecta regulile, nimic nu se va întâmpla. Dacă nu va respecta regulile, salvgardările vor lovi din plin și acesta este sistemul pe care îl construim.”

Declarația comisarului pentru Extindere indică direcția politică, dar nu și lista finală a sancțiunilor. Informațiile disponibile până acum nu precizează dacă „lovitura” ar însemna suspendări de fonduri, limitarea unor drepturi sau alt tip de măsură. Este clar însă că Bruxellesul încearcă să evite repetarea unor episoade în care un stat membru intrat în Uniune a putut bloca decizii majore fără ca UE să aibă pârghii rapide și suficient de puternice.

Potrivit Politico, presiunea pentru astfel de garanții vine și din capitale importante precum Paris, Berlin și Haga. Franța, Germania și Olanda susțin că o nouă extindere trebuie însoțită de asigurări că reformele vor fi durabile și că noii membri nu vor schimba în mod destabilizator echilibrul de putere din bloc.

Ungaria, exemplu negativ cu peste 10 miliarde de euro blocate

Comisia nu a indicat oficial un stat anume drept model negativ al noilor reguli. Numai că experiența recentă a UE face referirea ușor de înțeles. Ungaria, sub fostul prim-ministru Viktor Orbán, a blocat frecvent consensul pe subiecte precum sancțiunile împotriva Rusiei și a folosit veto-ul pentru a încetini sprijinul european pentru Ucraina.

În paralel, Budapesta are înghețate peste 10 miliarde de euro din fonduri europene din cauza acuzațiilor privind încălcarea obligațiilor democratice și judiciare. Raportat la zero euro blocați în situația normală a unui stat care respectă condițiile europene, miza financiară este una majoră: nu mai este vorba doar despre avertismente politice, ci despre bani care nu mai ajung în economie.

„Ceea ce văd acum, schimbarea din ultimele săptămâni, este că tot mai mulți lideri din statele noastre membre sunt implicați, aducând idei. Sper că în curând vom putea spune mai multe, dar ideea principală este, pe baza experiențelor noastre anterioare de la unele state membre, am avut probleme deoarece regulile nu mai erau respectate.”

Iar această formulă spune și de ce se schimbă arhitectura extinderii. Problema nu mai este doar dacă un candidat bifează reforme înainte de aderare, ci dacă acele reforme rezistă după schimbări de guvern, după alegeri sau după câțiva ani de apartenență la UE.

Muntenegru devine terenul de test pentru noul model de aderare

Muntenegru, stat cu puțin peste 600.000 de locuitori, a început luna trecută redactarea tratatului de aderare la UE și ar putea deveni primul nou membru al blocului după Croația, intrată în 2013. Din acest motiv, tratatul său este privit ca un posibil model pentru extinderile următoare.

Marta Kos a spus că tocmai în acest tratat ar urma să apară pentru prima dată formula prin care UE încearcă să garanteze respectarea regulilor și la cinci, zece sau cincisprezece ani după aderare. Asta înseamnă că discuția nu mai este teoretică, ci ar putea intra chiar în documentul care stabilește condițiile concrete de intrare.

„Ce va fi nou de această dată, și va fi pentru prima dată cu tratatul de aderare al Muntenegrului… va fi cum să garantăm că, odată ce o țară devine membru al UE, regulile vor fi respectate după cinci, zece, cincisprezece ani.”

Premierul de la Podgorița, Milojko Spajić (prim-ministrul Muntenegrului), a transmis că țara sa acceptă ideea în principiu, cu o condiție esențială pentru orice stat candidat: mecanismele să fie clare, predictibile și aplicate doar când sunt încălcate angajamentele asumate. Mesajul contează fiindcă arată că noile clauze nu sunt privite automat ca o frână, ci și ca o garanție de încredere între viitorii membri și statele care îi primesc în Uniune.

Moldova și Ucraina, ritmuri de aderare diferențiate

Pentru Republica Moldova, care a intrat în faza decisivă a negocierilor și are ca țintă finalizarea până la sfârșitul anului 2028, semnalul de la Luxemburg are două fețe. O parte este favorabilă: extinderea rămâne pe agendă și negocierile avansează. Cealaltă parte este mai exigentă: condițiile de intrare ar putea fi mai stricte decât pentru generațiile anterioare de candidați.

Și Ucraina, și Republica Moldova au mers până acum în paralel, dar Comisia transmite că acest tandem nu garantează același calendar până la capăt. Criteriul rămâne meritul, adică viteza și consistența reformelor.

Marta Kos a formulat clar această regulă: „țara care va livra mai mult va putea avansa mai repede”. Cu alte cuvinte, dacă unul dintre cele două state deschide și închide clusterele de negociere mai repede decât celălalt, Bruxellesul lasă deschisă posibilitatea unei diferențieri de ritm.

Ce lipsește încă sunt detaliile tehnice: când va veni propunerea oficială a Comisiei, cum vor fi negociate exact noile salvgardări și ce drepturi ar putea fi amânate în perioadele de tranziție. Până acum, Executivul european spune doar că lucrează la sistem și că speră să poată prezenta mai multe în curând, în timp ce Muntenegru a închis deja două noi capitole de negociere luni, la Luxemburg.