Consumul de ulei de palmier s-a dublat în 10 ani și aduce riscuri majore
Producția globală de ulei de palmier, grăsimea ieftină prezentă în nenumărate produse, a explodat în ultimii ani. Cifrele sunt șocante: de la 43 de milioane de tone în 2009, s-a ajuns la 79 de milioane de tone în 2023. Practic, consumul global s-a dublat în ultimul deceniu, dar în spatele acestui succes economic se ascund riscuri majore pentru sănătate, confirmate de studii științifice.
O ascensiune fulminantă
La prima vedere, pare o afacere bună pentru toată lumea. Uleiul de palmier este o grăsime vegetală, are costuri de producție extrem de reduse și se transportă ușor, ceea ce a dus la răspândirea sa rapidă pe toate continentele. Acesta este motivul pentru care și-a consolidat poziția ca una dintre cele mai utilizate grăsimi în alimentația umană. Adesea este numit, în mod eronat, grăsime de palmier, pentru că la temperatura camerei devine solid, o caracteristică utilă în industria alimentară.
Ce spun studiile medicale
Numai că veștile bune se opresc aici. De ani de zile, oamenii de știință au confirmat fără echivoc că acizii grași din uleiul de palmier sunt asociați cu o prevalență mai mare a bolilor cardiovasculare. Dar problemele merg și mai departe. Studii recente, efectuate pe șoareci, au scos la iveală o relație directă între consumul acestei grăsimi și dezvoltarea accelerată a aterosclerozei (acumularea de grăsime în pereții arteriali). Pe românește, artere înfundate.
Ca o consecință directă, consumul frecvent favorizează creșterea în greutate și duce la o creștere îngrijorătoare a nivelului de glucoză din sânge.
Mecanismul din spatele problemelor
V-ați întrebat vreodată cum un ingredient atât de comun poate face atât de mult rău? Procesul începe simplu, în tractul digestiv. Acolo, sucul pancreatic, care conține enzime numite lipaze, acționează și eliberează acidul palmitic din structura uleiului. Odată eliberat, acest acid este absorbit direct în intestin.
Și de aici începe călătoria sa periculoasă prin organism, fiind preluat în fluxul sanguin care îl distribuie rapid către diverse țesuturi.
Bătălia de la nivel celular
Adevărata bătălie se dă însă la nivel celular, unde efectele sunt invizibile, dar devastatoare. Acidul palmitic se leagă de proteinele noastre printr-un proces chimic cunoscut sub numele de palmitoilare, folosind un aminoacid numit cisteină. Deși lista completă a proteinelor afectate nu este încă pe deplin înțeleasă, se estimează că una dintre ținte este proteina STAT3. Legarea de aceasta crește potențialul agresiv al tumorilor.
Iar impactul negativ nu se oprește aici. Modificarea acestor proteine suprimă, si, răspunsul imun, ceea ce ar putea împiedica eficacitatea unor tratamente vitale, cum ar fi imunoterapia împotriva cancerului. Mai mult, când acidul palmitic se leagă de o altă proteină, numită gasdermin D, declanșează procese inflamatorii în tot corpul.
De ce nu suntem toți afectați la fel
Și totuși, nu toată lumea reacționează în același mod. E drept că impactul variază de la o persoană la alta. Cum vine asta?
Răspunsul stă în genetica și biologia fiecăruia. Prezența sau absența aminoacidului cisteină în proteinele noastre, precum și activarea anumitor enzime care sunt capabile să elimine acidul palmitic invadator, ne permite să diferențiem clar între indivizii care reușesc să-l neutralizeze și cei care sunt vulnerabili la efectele sale nocive.
