Războiul din Ucraina a distrus visurile a milioane de copii. Forțați să fugă de la vârste fragede din calea exploziilor și a tancurilor, copiii visează zilnic să se întoarcă acasă. Printre ei sunt și Veronika și Maksym care au obosit să fugă din calea războiului. Au învățat cum să supraviețuiască cu frică și teroarea după ce au scăpat de atacurile din 2014. În 2022 când trupele lui Putin au invadat Ucraina, copiii și mama lor au fugit iar de pericol și au început viața de la zero, de dată această în România.
În anul 2014, când Crimeea a fost atacată, familie Diakhok a fost nevoită să fugă din calea pericolului, găsindu-și refugiu în Harkov.
În 2022, războiul a ajuns din nou la ei.
Harkov a fost unul dintre primele orașe atacate și ocupate de forțele ruse
Mama copiilor: „Primele 100 de tancuri au trecut pe sub ochii noştri, erau explozii peste tot, trăiam cu frică, era o spaimă şi o teroare la orice colţ încât aveam impresia să trăim un coşmar din care nu reuşim să ne trezim”.
Războiul care avea să le schimbe complet viața nu le-a luat doar pacea și liniștea zilei de mâine, ci le-a lăsat răni adânci în suflet.
Mama copiilor: „Când a început războiul noi ne-am trezit din cauza exploziilor. Ne-am trezit dintr-o dată în război”.
Familia Diakhok s-a trezit cu 3 copii mici în mijlocul războiului.
Un război care a distrus și a furat poate cea mai frumoasă parte a vieții, copilăria
Veronika: „Am văzut că oamenii mor. Am fost în linia de foc la început când trăiam în regiunile ocupate și ne-am ascuns de explozii”.
Maksym: „Pentru mine au fost zgomotele puternice și pericolul constant. Poate uneori mai vizibil alteori mai puțin, dar știi mereu că ceva rău urmează să se întâmple în orice moment”.
Mama copiilor: „Când ruşii au invadat Ucraina, copiii ştiau că nu aveau voie să închidă uşa, iar când începeau împuşcăturile ei se aruncau pe jos. Toţi copiii noştri ştiau exact ce aveau de făcut când începeau atacurile. Şi cel mai important , știau care erau zonele unde se puteau feri de pericol”.
În mijlocul disperării, au aflat despre un „culoar verde” care le-ar fi putut asigura un drum spre siguranță.
Cu inima grea, dar hotărâți să salveze viitorul celor 3 copii, au fugit spre România
Veronika: „Îmi e tare dor de casă noastră din Ucraina, unde ne-am dori mult să ajungem înapoi.”
Maksym: „Nici adaptarea aici nu a fost o sarcină ușoară.”
În mijlocul suferinței, au găsit alinare și speranța. Toți învață acum limba română cu ajutorul Asociației AIDROM.
Veronika: „Vreau să fiu doctor dentist. Cred că cel mai mult îmi place în România pentru că oamenii sunt foarte amabili și te ajută fără să le ceri asta”.
Cătălin Popescu, profesor de limba română: „Își dau toată silința să învețe limba română, ceea ce pentru mine este un motiv de bucurie.”
Cătălină Niculescu, reprezentant al Asociației AIDROM: „Teroare, terifiant, groaznic a fost pentru ei, toți spun același lucru”.
Familia Diakhok se luptă să-și reconstruiască viața. Tatăl a reușit să își găsească un loc de muncă. Mama face curat în câteva case, iar băiatul cel mare câștigă bani ajutând la diferite treburi gospodărești.
Sursa – www.antena3.ro
