CSM se contrazice pe dosarele prescrise. Secția procurorilor respinge că ar purta răspunderea pentru 80% dintre cauze

Secția pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii contestă concluzia prin care Secția pentru judecători a pus pe seama parchetelor responsabilitatea pentru 80% dintre dosarele închise prin prescripție după decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale. Disputa a fost formulată după hotărârea nr. 1348 din luni, 9 iunie 2026, prin care Secția pentru judecători a constatat un atac la independența justiției și a apărat independența judecătorilor.

Pe scurt, miza nu este doar o polemică internă între două secții ale aceleiași instituții. Când judecătorii susțin că instanțele au „încasat” public încetarea proceselor penale, deși dosarele ar fi petrecut „practic întreaga durată relevantă a termenului de prescripție în faza de urmărire penală”, iar procurorii răspund că o simplă statistică nu poate stabili vinovăția instituțională, disputa ajunge direct în zona încrederii publice: cine a lăsat dosarele să expire și cine trebuie să corecteze mecanismul.

Judecătorii au invocat date centralizate din toate instanțele

Hotărârea Secției pentru judecători a analizat efectele prescripției răspunderii penale în dosarele închise după publicarea deciziei CCR nr. 358/2022. Baza concluziei a fost o analiză statistică realizată la nivelul CSM, pe date centralizate din toate instanțele din România.

Din această evaluare, Secția pentru judecători a reținut că instanțele au suportat costul public al soluțiilor de încetare a procesului penal în numeroase cauze, deși dosarele ar fi stat, în cea mai mare parte a timpului relevant pentru prescripție, în faza de urmărire penală. Aici apare și cifra care a inflamat conflictul: 80% din dosarele prescrise ar fi fost atribuite, în esență, întârzierilor din faza de anchetă.

Pentru public, această distincție nu este tehnică. Ea separă două etape ale aceleiași cauze penale: ancheta făcută de procuror și poliția judiciară, respectiv judecata din instanță. Dacă vina este plasată în prima fază, presiunea cade pe parchete. Dacă problema este împărțită sau mutată spre instanțe, discuția se schimbă și politic, și instituțional.

Procurorii contestă metoda, nu doar concluzia

Secția pentru procurori a transmis că a luat act de hotărârea nr. 1348 din 9 iunie 2026, dar respinge felul în care a fost construită concluzia despre răspunderea pentru prescripție. În opinia acestei secții, o „simplă analiză statistică nu este aptă să reliefeze într-o manieră relevantă” situația reală privind răspunderea pentru dosarele prescrise.

Numai că dosarul public prezentat până acum nu conține, din partea niciuneia dintre secții, un set de remedii concrete sau o formulă comună de lucru pentru a reduce prescrierea cauzelor. Asta lasă deschisă problema care interesează cel mai mult în afara sistemului: dacă instituțiile se contrazic pe diagnostic, cine mai livrează soluția?

Potrivit Mediafax, secția procurorilor nu neagă existența dosarelor prescrise și nici efectul puternic al deciziei CCR nr. 358/2022, ci pune sub semnul întrebării ideea că datele brute, agregate național, pot stabili singure unde s-a consumat timpul decisiv în fiecare cauză. Diferența este relevantă, pentru că o statistică generală poate arăta volum și tendință, dar nu explică automat de ce un dosar anume a ajuns prea târziu la sentință.

Ce înseamnă disputa pentru încrederea în justiție

Miza depășește relația dintre judecători și procurori. Dosarele prescrise au devenit unul dintre reperele după care publicul măsoară dacă statul mai poate sancționa la timp fapte de corupție sau alte infracțiuni grave. Când două componente ale CSM își pasează responsabilitatea, imaginea care rămâne este a unui sistem care explică mai greu eșecul decât îl repară.

Și aici apare costul real. Pentru un cetățean, soluția de încetare a procesului penal din cauza prescripției înseamnă că dosarul se închide fără o hotărâre pe fond asupra vinovăției. Pentru stat, înseamnă pierderea efectului de descurajare și slăbirea ideii că marile dosare sunt soluționate într-un termen rezonabil.

Dar disputa are și o componentă instituțională. CSM este garantul independenței justiției, iar când conflictul se poartă în interiorul lui, între cele două secții care reprezintă chiar actorii centrali ai procesului penal, semnalul public este unul de fragmentare. Nu este doar o problemă de imagine, ci de funcționare a sistemului.

Ce lipsește deocamdată din tabloul oficial

Din datele aflate acum în spațiul public nu rezultă ce propuneri concrete are fiecare secție pentru remedierea prescripției, ce măsuri ar urma să ia CSM pentru o colaborare mai bună între instanțe și parchete sau care este impactul măsurat al deciziei CCR nr. 358/2022 asupra numărului total de cauze închise astfel. Nici comparații oficiale cu alte state europene privind durata proceselor penale și ponderea prescripțiilor nu apar în acest schimb de poziții.

Iar această lipsă contează. Fără un diagnostic comun și fără un calendar de măsuri, disputa riscă să rămână la nivelul unei delimitări de responsabilitate, într-un moment în care publicul așteaptă exact contrariul: reguli clare, termene și asumare.

Ultimul fapt cert este acesta: Secția pentru procurori a reacționat după hotărârea nr. 1348 din luni, 9 iunie 2026, iar dezacordul vizează direct concluzia că parchetele ar purta răspunderea pentru 80% dintre dosarele prescrise după decizia CCR nr. 358/2022.