Cum se face împărțirea bunurilor la divorț, între mituri și realitate?

Atunci când un cuplu decide să pună capăt unei căsnicii, întrebarea arzătoare care apare este: „Cum se împart bunurile?” De cele mai multe ori, divorțul nu este doar o separare emoțională, ci și o bătălie juridică complexă pentru ceea ce s-a acumulat pe parcursul căsătoriei. În lipsa documentelor justificative precum facturi sau contracte, procesul de împărțire devine și mai complicat.

Care este adevărul despre bunurile comune și cele personale?

Mulți oameni nu sunt conștienți de faptul că există o distincție clară între bunurile comune și cele personale. Deși în timpul relației s-ar putea să consideri că totul este „al nostru”, legea oferă o delimitare semnificativă. În absența unui contract matrimonial separat, se aplică regula generală a comunității de bunuri. Aceasta înseamnă că tot ce a fost achiziționat în perioada căsătoriei devine proprietate comună a ambilor soți.

Astfel, „Comunitatea de bunuri, conform specialiștilor, se referă la acele bunuri deținute în comun. Acest lucru se aplică atât căsniciei, cât și convenției civile. Astfel, toate bunurile achiziționate în timpul căsătoriei, indiferent pe numele cui sunt, sunt considerate bunuri comune.”

Cum se împart veniturile și bunurile comune?

O problemă frecvent întâlnită în timpul procesului de divorț se referă la cota-parte a fiecărui soț din bunurile comune. În lipsa unor dovezi clare – cum ar fi facturi sau contracte – bunurile se prezumă a fi comune. Chiar dacă un autoturism, un televizor sau un apartament sunt înregistrate pe numele unuia dintre soți, dacă respectivele bunuri au fost cumpărate pe durata căsătoriei, ele intră în masa de bunuri care trebuie împărțite.

De asemenea, veniturile obținute în timpul căsniciei sunt incluse în categoria bunurilor comune. Legea asigură protecție chiar și partenerului care nu are un venit propriu, pentru a se asigura echitatea financiară în relație.

„Astfel, veniturile sunt considerate comune, deoarece legiuitorul a dorit să protejeze accesul ambilor parteneri la venituri, chiar dacă unul dintre ei nu lucrează.”

RecomandăriÎmpreună, dar singuri sunt semnele divorţului emoţional dintre parteneri

Cu toate acestea, este important de amintit că, în relația cu instituțiile financiare, soțul titular al unui cont rămâne singurul care poate decide destinația banilor din acel cont. Cu alte cuvinte, dreptul de administrare al conturilor nu este automat împărțit, chiar dacă banii provin din venituri comune.

Ce bunuri rămân ale tale și nu pot fi împărțite?

Legea prevede o categorie distinctă de bunuri care rămân în proprietatea personală a unuia dintre soți și nu sunt incluse în procesul de partaj. Aceste bunuri sunt fie dobândite înainte de căsătorie, fie moștenite, donate sau obținute din alte surse personale. În acest context, se includ și lucrurile de uz personal, precum hainele, bijuteriile sau obiectele de igienă personală.

Concret, „Obiectele de uz personal, cum ar fi îmbrăcămintea, bijuteriile și produsele de igienă personală utilizate de unul dintre soți sunt considerate bunuri proprii. De asemenea, bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, atâta timp cât nu sunt parte dintr-o firmă comună, sunt de asemenea considerate proprietăți personale.”

Recomandări5 moduri de a gestiona provocările pubertății și dezvoltării fizice la adolescenți

În plus, creațiile intelectuale – cum ar fi lucrările artistice, manuscrisele, brevetele de invenție sau proiectele științifice – rămân exclusiv ale autorului. Şi despăgubirile obținute în urma unor daune morale sau materiale se clasifică ca fiind proprietate personală. Chiar și în cazul în care un bun propriu este vândut, suma obținută din vânzare rămâne tot bun personal.

„De asemenea, bunurile și banii obținuți în schimbul unui bun personal sau de la un bun personal rămân în continuare bunuri personale.”

Aşadar, chiar dacă divorțul poate părea o „piață” unde totul se negociază, legea trasează granițe clare între ce se împarte și ce rămâne neatins.

În concluzie, este important ca fiecare partener să fie bine informat despre drepturile sale legale în timpul procesului de divorț. Colaborarea cu un avocat specializat în dreptul familiei poate ajuta la înțelegerea mai bună a bunurilor comune și personale, asigurându-se că fiecare soț primește ceea ce îi revine. Asigurarea unei comunicări deschise și a unei abordări raționale poate face ca această perioadă dificilă să fie mai suportabilă.

Sursa: financiarul.ro