De ce scade numărul copiilor din România și ce arată comparația europeană despre familii și accesul la educație

România are generații mai mici de copii: în 2025, oficiile de stare civilă au înregistrat 145.700 de născuți-vii, cel mai mic număr din 1930 încoace. Comparația istorică exclude perioada celui de-al Doilea Război Mondial, pentru care seria statistică nu cuprinde date.

Scăderea populației de copii are două cauze indicate de Institutul Național de Statistică (INS): reducerea natalității și migrația internațională. La 1 ianuarie 2026, numărul persoanelor sub 18 ani cu domiciliul în România era de 3.669.800, cu 886.800 mai mic decât la 1 ianuarie 2006, când valoarea indicatorului a fost de 4.556.600.

Nașterile și populația de copii măsoară lucruri diferite

Bilanțul anual al nașterilor numără copiii înregistrați la oficiile de stare civilă. Populația minoră cu domiciliul în România cuprinde persoanele cu cetățenie română, domiciliul pe teritoriul țării și vârsta sub 18 ani. În acest calcul intră și efectul migrației, nu doar al nașterilor.

Minorii reprezentau 17% din populația după domiciliu la începutul anului 2026, o pondere în scădere față de anii anteriori. Băieții constituiau 51,4% din populația sub 18 ani, raportul fiind de 1.058 de băieți la 1.000 de fete.

În bilanțul pentru 2025 figurau 134.200 de copii născuți în România, cu 44.300 mai puțini decât în 2016. Pentru copiii născuți în străinătate și înregistrați în țară, sursele diferă: Edupedu indică 11.400, iar AGERPRES 11.500. Față de același reper din 2016, scăderea consemnată era de 19.700.

Numărul copiilor născuți de mame minore a ajuns la 6.000 în 2025, față de aproape 10.000 în 2016. Reducerea indicată de statistică este de 3.700 de copii.

Rata natalității a coborât, cu diferențe între regiuni

Indicatorii INS descriu separat frecvența nașterilor în populație, fertilitatea și mortalitatea în primul an de viață:

• Rata natalității a fost de 6,7 născuți-vii la 1.000 de locuitori în 2025, față de 9,4 în 2016.
• Rata fertilității a ajuns la 29,7 născuți-vii la 1.000 de femei cu vârste între 15 și 49 de ani, față de 37,5 în 2016.
• Rata mortalității infantile a fost de 5,5 decese înaintea vârstei de un an la 1.000 de născuți-vii. Nivelul a scăzut ușor față de 2024, după creșterile din perioada 2021-2024.

În 2025, cele mai ridicate rate regionale ale natalității s-au înregistrat în Nord-Vest, cu 7,7 la mie, și Centru, cu 7,3 la mie. Cele mai mici valori au fost în Sud-Est, cu 6 la mie, și Sud-Vest Oltenia, cu 5,9 la mie.

Revenirea din ianuarie 2026 nu s-a menținut

Potrivit evoluției lunare citate de ZF, numărul de nașteri a trecut de pragul de 13.000 în perioada iulie-septembrie 2025. Maximul a fost în iulie, când s-au înregistrat 14.086 de nou-născuți.

Din noiembrie 2025, cu o singură excepție, numărul lunar s-a situat în jurul intervalului 10.000-11.000. În ianuarie 2026 au fost înregistrate 12.461 de nașteri, dar în februarie numărul a coborât la 9.874, minimul perioadei analizate. Martie și aprilie au rămas la niveluri apropiate.

În mai 2026 au fost înregistrate certificate de naștere pentru 10.444 de copii. Numărul a fost cu 211 mai mic decât în aprilie, o scădere de 2%, și cu 1.561 sub cel din mai 2025, când fuseseră înregistrate 12.005 certificate. Declinul anual a fost de 13%.

România are o pondere a gospodăriilor cu copii peste media europeană

Potrivit statisticilor Eurostat pentru 2025, în România, 26,6% dintre gospodării aveau copii. În UE, 47,4 milioane dintre cele 203,1 milioane de gospodării, adică 23,4%, aveau copii.

Cele mai mari ponderi se înregistrau în Slovacia, 35,4%, Irlanda, 30,8%, și Cipru, 28,2%. La capătul opus se aflau Finlanda, 18,2%, Lituania, 18,4%, și Germania, 19,9%.

Cuplurile cu copii reprezentau 14,7% din totalul gospodăriilor europene, alte gospodării cu copii 5,6%, iar adulții singuri cu copii 3%. Gospodăriile fără copii aveau o pondere de 76,6% din total: adulți singuri, 37,5%, cupluri, 24,1%, și alte gospodării, 15,1%.

Între 2016 și 2025, numărul gospodăriilor formate din cupluri cu copii a scăzut cu 6,3%, de la 31,9 milioane la 29,9 milioane. Alte tipuri de familii cu copii s-au redus cu 3,5%, de la 11,8 milioane la 11,4 milioane.

În aceeași perioadă, gospodăriile formate din persoane singure fără copii au crescut cu 19,2%, de la 63,9 milioane la 76,1 milioane. Cele formate din cupluri fără copii au crescut cu 3,3%, de la 47,3 milioane la 48,9 milioane.

Dintre familiile europene cu copii, 50,2% aveau un copil, 37,6% aveau doi, iar 12,2% aveau cel puțin trei. Familiile cu un singur copil erau deosebit de frecvente în Portugalia, 61,8%, Bulgaria, 60,4%, și Malta, 59,5%.

În 14 dintre cele 27 de țări membre, majoritatea familiilor cu copii aveau cel puțin doi. Cele mai mari ponderi se înregistrau în Suedia, 57,8%, Olanda, 57,6%, și Irlanda, 56,7%.

Participarea la educația preșcolară este cea mai redusă din UE

În România, 76,5% dintre copiii cu vârste între trei ani și vârsta obligatorie de începere a școlii primare participau la învățământul preșcolar în 2024. Era cea mai mică pondere din UE, unde media ajunsese la 95%, față de 91,2% în 2014.

Cele mai ridicate rate erau în Franța, 100%, Belgia, 98,1%, Lituania și Ungaria, fiecare cu 97,9%. După România, cele mai mici ponderi se înregistrau în Slovacia, 81,8%, și Cehia, 86,4%. Obiectivul european este ca minimum 96% dintre copiii din această grupă de vârstă să participe la educație și îngrijire timpurie până în 2030.

La începutul anului școlar 2025/2026, populația școlară din România era de 3.518.790 de persoane. În învățământul preuniversitar erau înscriși 2.937.800 de copii și elevi, iar personalul didactic număra 219.900 de persoane.

Distribuția populației școlare pe niveluri de educație era următoarea:

• Învățământ antepreșcolar: 1,1%.
• Învățământ preșcolar: 14,5%.
• Învățământ primar: 25,7%.
• Învățământ gimnazial: 19,3%.
• Învățământ liceal: 18%.
• Învățământ profesional: 2,7%.
• Învățământ postliceal: 2,2%.
• Învățământ superior: 16,5%.

Gradul de cuprindere în învățământ al populației de vârstă școlară era de 72,4% pentru aceeași perioadă.

În 2024, minorii aveau cea mai ridicată incidență a sărăciei dintre grupele de vârstă din România. La nivelul întregii populații, rata sărăciei coborâse de la 38,1% în 2015 la 26,2%, o reducere de 11,9 puncte procentuale.

România are cea mai mare pondere a tinerilor fără serviciu și în afara educației

În 2025, 19,2% dintre tinerii de 15-29 de ani din România nu erau angajați și nu urmau niciun program educațional sau de formare. Proporția era cea mai mare din UE, unde media se situa la 11%, potrivit Eurostat.

Bulgaria și Grecia înregistrau următoarele valori ridicate, de 13,8%, respectiv 13,6%. Cele mai mici ponderi erau în Olanda, 5,3%, Suedia, 5,9%, și Slovenia, 7,6%.

La nivel european, indicatorul coborâse de la 15,2% în 2015 și 11,1% în 2024. Diferențele între vârste rămâneau însă mari: 5,3% pentru grupa 15-19 ani, 12,8% pentru 20-24 de ani și 14,7% pentru 25-29 de ani.

Între 2015 și 2025, ponderea a scăzut în 22 dintre cele 27 de state membre. Cele mai ample reduceri au fost în Italia, de la 25,7% la 13,3%, în Grecia, de la 24,1% la 13,6%, și în Croația, de la 19,8% la 10,8%. Scăderile au fost de 12,4, 10,5 și, respectiv, 9 puncte procentuale.

Ținta stabilită prin Pilonul european al drepturilor sociale este reducerea ponderii tinerilor fără loc de muncă și în afara educației sau formării la 9% până în 2030.