Un medicament utilizat de zeci de ani în tratamentul diabetului de tip 2, metforminul, a fost supus unor cercetări recente care sugerează un mecanism de acțiune mai complex decât se credea anterior. Conform studiilor realizate de cercetătorii de la Baylor College of Medicine, metforminul nu acționează exclusiv asupra ficatului sau intestinului, așa cum s-a considerat de-a lungul timpului. În schimb, acest medicament influențează și creierul, prin intermediul neuronilor din hipotalamus.
Cercetările recente, publicate în jurnalul științific Science Advances, au demonstrat că metforminul ajunge în nucleul ventromedial al hipotalamusului. Această zonă este esențială pentru reglarea metabolismului și controlul glicemiei. Studiile pe șoareci au arătat că metforminul reduce activitatea unei proteine numite Rapl, care servește ca un întrerupător molecular în procesul metabolic asociat diabetului. Eliminarea genetică a acestei proteine din hipotalamus a dus la lipsa efectului metforminului, în timp ce alte medicamente antidiabetice au continuat să funcționeze.
Un alt aspect important descoperit de cercetători este implicarea neuronilor de tip SF1. Acești neuroni, atunci când sunt activați prin administrarea metforminului direct în creier, contribuie la reducerea nivelului de glucoză din sânge. Aceasta sugerează că neuronii SF1 joacă un rol fundamentat în controlul glicemiei la nivel central.
O caracteristică notabilă a metforminului este că dozele necesare pentru a influența creierul sunt semnificativ mai mici decât cele necesare pentru a acționa asupra ficatului. Aceasta ar putea explica efectele specifice ale metforminului în comparație cu alte medicamente antidiabetice, consolidându-i statutul de tratament de bază pentru diabetul de tip 2.
Totuși, utilizarea metforminului nu este lipsită de riscuri. Pacienții pot experimenta efecte adverse precum greață sau diaree. De asemenea, persoanele cu insuficiență renală pot avea o sensibilitate mai mare la efectele negative ale acestui medicament. Descoperirea recentă a mecanismului de acțiune ar putea conduce la dezvoltarea unor terapii mai bine direcționate, care să vizeze exclusiv hipotalamusul, reducând astfel riscurile asociate.
Un alt aspect interesant al metforminului este legătura sa cu procesele de îmbătrânire. Studiile observaționale sugerează că utilizatorii de metformin au un risc mai scăzut de deces prematur, deși mecanismul din spatele acestei corelații nu este pe deplin înțeles. De asemenea, se presupune că aceeași proteină Rapl ar putea să joace un rol în aceste beneficii suplimentare, ceea ce ar putea avea implicații importante pentru sănătatea publică, dat fiind numărul ridicat de persoane care utilizează metformin pentru controlul diabetului.
În ciuda acestor descoperiri promițătoare, autorii studiului subliniază că rezultatele actuale sunt preliminare și se află la nivel preclinic. Este necesară o cercetare suplimentară pe subiecți umani pentru a valida aceste observații. Dacă se confirmă mecanismul de acțiune și la oameni, s-ar putea dezvolta terapii care să amplifice efectele cerebrale ale metforminului, fără a necesita doze mai mari și riscuri asociate.
O întrebare care rămâne este de ce această legătură între metformin și creier nu a fost observată mai devreme. Majoritatea cercetărilor anterioare s-au concentrat asupra efectelor medicamentului asupra ficatului și intestinului. Tehnologiile moderne permit acum o analiză mai detaliată a modului în care metforminul interacționează cu creierul, ceea ce ar putea duce la noi progrese în dezvoltarea medicamentelor antidiabetice.
De-a lungul celor 60 de ani de utilizare, metforminul continuă să ofere noi perspective. Recent, s-a descoperit că acest medicament ar putea reduce riscul de demență și ar putea oferi protecție împotriva anumitor tipuri de cancer. Un studiu recent a arătat că femeile aflate la postmenopauză care au utilizat metformin au avut un risc cu 30% mai mic de deces prematur comparativ cu cele care au primit sulfonilurea, un alt medicament pentru diabet. Cercetătorii sunt în căutarea unor răspunsuri clare privind aceste efecte.
În prezent, recomandările pentru utilizarea metforminului rămân neschimbate. Cu toate acestea, descoperirile recente sugerează o direcție nouă în tratarea diabetului, având în vedere impactul sistemului nervos central asupra sănătății metabolice. Identificarea unor noi căi de acțiune pentru metformin arată că mai există multe de învățat despre medicamentele utilizate de decenii. Dacă viitoarele studii vor confirma aceste rezultate, tratamentul diabetului ar putea deveni mai eficient și mai personalizat pentru fiecare pacient.
