Dezastru de £2 mil. – Canalele istorice se prăbușesc și înghit case în Marea Britanie
Era 4:05 dimineața. Paul Stowe a simțit că ceva nu e în regulă. Dar coșmarul care-l aștepta depășea orice imaginație. Pe fereastra bărcii, a văzut „milioane de galoane de apă curgând cu o viteză extraordinară”. A deschis ușa din spate. A încremenit.
Liniștitul canal Shropshire se prăbușea sub ochii lui. Pur și simplu. Barca din fața sa, relata Dailymail, era deja smulsă de pe mal, scufundându-se la 90 de grade într-un „vid adânc”. Carnagiu total. Iar casa lui, barca în care locuia cu familia, atârna deasupra hăului.
„Parcă eram pe un platou de filmare, ca la Titanic”
„M-am simțit de parcă eram pe un platou de filmare”, povestește Paul, 55 de ani. Și-a trezit în grabă soția, Sarah, și pe fiul lor. Au fugit toți trei în pijamale. Neputincioși. Priveau șocați cum o a doua barcă dispărea în craterul format în mal. „Era ca ceva desprins din Titanic, cu bărci răsturnându-se și căzând în gaură. Oribil.”
Miracol? Poate. Cuplul din prima barcă și vecinul lor au scăpat la limită. Nevătămați. Chiar și barca lui Paul, Pacemaker, a fost trasă la timp în siguranță. Dar dezastrul a lăsat urme. La trei săptămâni după, două ambarcațiuni, Sefton și Ganymede, zac pe fundul unui crater de 50 de metri. Reparațiile? 2 milioane de lire. Canalul? Închis un an. Frica a rămas. „Din pur noroc, nimeni nu și-a pierdut viața încă”, spune Paul. „Dar sunt foarte supărat pe siguranța căilor navigabile. Încep să fiu furios.”
De ce se prăbușesc canalele? O moștenire victoriană subfinanțată
Rețeaua de 2.500 de mile de canale din Anglia și Țara Galilor e o moștenire a Revoluției Industriale. Și scârțâie din toate încheieturile. Majoritatea sunt căptușite cu argilă bătătorită, o tehnică veche de secole, iar micile infiltrații acumulate în timp pot destabiliza tot solul. Peste asta vin schimbările climatice, cu pământul uscat și crăpat, plus inevitabilele erori umane.
Adevărata problemă pare a fi alta. Banii. Un raport recent al Asociației Inland Waterways (IWA) arată că trei sferturi din căile navigabile sunt în pericol financiar. Canal and Rivers Trust (CRT), organizația care le gestionează, confirmă cumva dezastrul: finanțarea guvernamentală pe zece ani, anunțată în 2023, înseamnă de fapt o tăiere de peste 300 de milioane de lire. O gaură imensă. Cu toate astea, directorul executiv al CRT, Campbell Robb, insistă că „facem o treabă bună în a o îngriji în acest moment”.
Proprietarii de bărci nu sunt de acord.
Acuzații grave: Inspecții de mântuială și echipamente lipsă
Paul Stowe, forțat acum să stea cu chirie, nu crede un cuvânt din explicațiile oficiale. El ridică o problemă serioasă: zona fusese inspectată cu doar câteva săptămâni înainte. „Între momentul în care a primit OK-ul și breșă, nu a existat nicio vreme catastrofală. Deci, fie inspecția a fost inadecvată, fie s-a știut ceva ce nu a fost raportat.”
Și nu e totul. În noaptea coșmarului, Paul a căutat disperat „panourile de oprire”. Niște grinzi de oțel sau lemn care pot bloca apa în caz de urgență. Teoretic, ele se află la fiecare joncțiune. Teoretic. „La ambele poduri cele mai apropiate de breșă, suporturile pentru panouri erau goale”, acuză el. „Probabil am pierdut două-trei ore pentru că panourile nu erau disponibile.” Replica CRT? Panourile sunt păstrate în puncte strategice și au fost aduse de la un depozit la 15 minute distanță. Într-o criză unde fiecare secundă conta.
„Suntem blocați aici un an”. Viața pe apă, un coșmar fără sfârșit
Paul nu e singurul afectat. Zeci de alte bărci au rămas captive. Blocate. Sunt prinse pe o porțiune de 30 de mile de canal, la est de surpătură. Kevin Ringer, un grădinar de 53 de ani, e unul dintre ei. „Nu pot pleca de pe acest canal până nu repară breșa aia”, spune el. „Au zis că ar putea dura un an, dar bănuiesc că e o estimare optimistă.”
Ironia sorții… Acum 18 luni, Paul și Sarah își vindeau casa din St Ives. Cumpărau barca de 60 de picioare cu 72.000 de lire. Voiau o viață „mai relaxată”. Acum, provocarea lui e uriașă: s-o convingă pe Sarah să se întoarcă pe barcă, după ce va fi declarată sigură. „E o cerere grea”, mărturisește el, privind în golul care era să-i înghită. „Mai ales că mă lupt să mă conving pe mine însumi.”
