Dezastrul din 47 de companii de stat. Ce decizie a luat ministrul Economiei pentru directori

Zeci de companii cu capital de stat funcționează de ani de zile într-un vid administrativ, generând pierderi masive pentru bugetul public prin contracte de management lipsite de indicatori reali de performanță. Ministrul Economiei, Irineu Darău, a finalizat recent o evaluare a celor 47 de societăți aflate în subordinea instituției, declanșând procedurile de selecție pentru noile conduceri.

Ce înseamnă concret pentru bugetul public această situație? Fiecare lună de interimat prelungit sau de management defectuos se traduce în active lăsate în paragină și oportunități economice ratate. Iar nota de plată este achitată, inevitabil, de contribuabilul român.

Mandate betonate și fabrici blocate în timp

Așa cum s-a întâmplat frecvent în ultimul deceniu în administrația centrală, decidenții politici au preferat să mențină conduceri provizorii în loc să impună criterii stricte de guvernanță corporativă. Dar lucrurile stau puțin diferit când tragi linia și aduni pierderile operaționale. Într-o intervenție recentă preluată de Mediafax, oficialul guvernamental a explicat mecanismul prin care aceste companii au fost lăsate să supraviețuiască doar pe hârtie. Concluzia trasă în urma analizei este una dură, ministrul subliniind că a găsit „foarte multă nepăsare de-a lungul timpului”.

„Noi avem cumva niște fire cu viteze diferite, aș spune. Sunt, la unele companii, manageri numiți de acum câțiva de ani de zile, cu mandate betonate pe patru ani, cu, de cele mai multe ori, contracte de mandat, cum le spunem, adică acei indicatori care nu înseamnă mare lucru. aveam foarte multe companii într-o zonă de interimat.” – Irineu Darău, Ministrul Economiei

Ministrul a precizat că, până la finalul lunii martie, a reușit să declanșeze selecțiile la toate companiile de stat vizate. Și totuși, cine decontează până la urmă această inerție administrativă? Răspunsul se vede cel mai bine direct în teren, în marile unități de producție.

Dezastrul de la Mangalia și industria de apărare

Un exemplu clar al eșecului administrativ este șantierul naval din Mangalia. Aici, statul a asistat pasiv la prăbușirea unei capacități industriale majore. semnalele de alarmă existau de ani buni, pe fondul unui litigiu internațional și al scăderii cererii.

„Chiar la acest șantier s-au uitat sau invers s-au întors ochii ani de zile, fără să le pese că acel șantier moare foarte predictibil, aș spune. Nu înțeleg cum a putut fi lăsat, încă o dată într-un mod foarte predictibil, acel șantier să ajungă în insolvență.” – Irineu Darău, Ministrul Economiei

Numai că problema nu se oprește la zona navală. În sectorul apărării, deși există comenzi ferme, fabricile statului continuă să livreze tehnologie uzată moral. Produsele actuale sunt concepute în urmă cu 30, 40 sau chiar 50 de ani. Companiile nu au investit în cercetare și dezvoltare pentru a pregăti linii noi de producție, ignorând complet evoluția pieței de armament.

Procedurile de selecție declanșate în această primăvară trebuie să se finalizeze cu numiri definitive bazate pe competență. Rămâne neclar însă dacă noile contracte de mandat vor include, de data aceasta, sancțiuni financiare clare pentru neîndeplinirea obiectivelor sau dacă statul va continua să subvenționeze lipsa de performanță din bani publici.