În inima Parcului Național Nelson Lakes de pe Insula de Sud a Noii Zeelande, se află un lac magic, de culoare albastru-violet, care este înconjurat de păduri alpine și este alimentat de apele glaciare ale lacului Constance. Este mic, dar de o importanță uriașă.
Lacul a fost numit Rotomairewhenua, care înseamnă „lacul pământurilor liniștite
A fost descoperit pentru prima dată de Ngāti Apa, un iwi (trib) Māori, care l-a numit Rotomairewhenua, care înseamnă „lacul pământurilor liniștite.” A devenit un loc sacru unde curățau oasele morților, crezând că acest ritual le va garanta sufletelor o călătorie sigură spre patria ancestrală Māori, Hawaiki.
Are o vizibilitate cuprinsă între 70 și 80 de metri
În istoria recentă, drumeții care au traversat parcul național au remarcat culoarea extraordinară a lacului și energia sa eterică. Cu toate acestea, abia în urmă cu aproximativ un deceniu, oamenii de știință au descoperit că apa lacului sub-alpin are o „puritate optică excepțională”, cu o vizibilitate cuprinsă între 70 și 80 de metri. Această claritate se apropie de cea a apei pure, ceea ce le-a permis cercetătorilor să afirme că este „cea mai limpede apă dulce documentată vreodată.”
Titulatura de „cel mai limpede lac din lume” și imaginile spectaculoase ale peisajului au fost distribuite pe rețelele sociale, ceea ce a transformat lacul într-o destinație turistică populară între lunile decembrie și martie (vara în Noua Zeelandă). Însă conservatoriștii și membrii tribului Ngāti Apa se tem că această popularitate crescândă ar putea amenința puritatea lacului, potrivit CNN.
Un pericol posibil numit „zăpada de lac”
Cea mai mare preocupare a acestora este răspândirea lindaviei, o algă microscopică cunoscută popular sub numele de „zăpada de lac” sau „mucus de lac” din cauza stratului vâscos pe care îl formează chiar sub suprafața apei. Această algă este deja prezentă în aval de Rotomairewhenua (cunoscut și sub numele de Blue Lake) în lacurile Rotoiti, Rotoroa și Tennyson, existând riscul de a fi transportată pe traseu de încălțămintea turiștilor sau în sticlele lor de apă.
În explicaţiile sale, lindavia este o specie invazivă în Noua Zeelandă și cel mai probabil a ajuns acolo din America de Nord, posibil prin intermediul echipamentului de pescuit, spune Phil Novis, cercetător senior specializat în alge la institutul de mediu Landcare Research. Primele înregistrări ale prezenței sale în țară datează din anii 2000, iar de atunci s-a răspândit considerabil.
„Oamenii sunt principalul vector de răspândire”
Este explicaţia acestuia care adăugă că, într-un studiu anterior, echipa sa a testat probe din sedimentele a 380 de lacuri din Noua Zeelandă, iar singurele unde s-a găsit lindavia au fost cele accesibile oamenilor.
Chiar și o particulă minusculă poate schimba pentru totdeauna ecologia unui lac, iar alga se poate transporta cu ușurință prin picături de apă. Novis își amintește un caz în care a găsit o probă de lindavia în părul de pe pieptul unui bărbat care înotase câțiva kilometri prin Lacul Wānaka, în regiunea Otago.
Deși nu este toxică pentru oameni, această algă produce filamente lungi și vâscoase de mucilagiu, care pot deveni o pacoste – înfundând firele de pescuit, filtrele bărcilor sau sistemele hidroenergetice. În cazul Rotomairewhenua, pelicula de mucus ar putea ascunde claritatea excepțională a lacului.
„Suntem profund îngrijorați,” spune Jen Skilton, ecologist și consilier de mediu pentru Ngāti Apa ki te Rā Tō Trust, o organizație non-profit care sprijină tribul iwi. „Dacă acest microorganism invaziv pătrunde în lac, ar putea avea consecințe de anvergură, afectând calitatea apei și sănătatea generală a lacului.”
Aceasta adaugă că o astfel de contaminare ar fi devastatoare pentru Ngāti Apa, pentru care Rotomairewhenua are o semnificație culturală și spirituală imensă. Deși nu mai folosesc lacul pentru ritualuri antice, acesta face parte din identitatea lor: „Menținem o legătură vie cu tradițiile noastre ancestrale și ne asigurăm că Rotomairewhenua este protejat pentru generațiile viitoare.”
Protejarea purității lacului
Din 2013, când s-au publicat cercetările despre claritatea lacului, numărul vizitatorilor s-a dublat, conform Departamentului de Conservare din Noua Zeelandă. Majoritatea oamenilor ajung la lac pe trasee de două sau șapte zile sau pe drumul Te Araroa, care traversează întreaga Noua Zeelandă.
Titulatura de „cel mai limpede lac din lume” și expunerea pe rețelele sociale au contribuit masiv la creșterea popularității, spune Melissa Griffin, ranger senior în biodiversitate pentru Nelson Lakes. „Înainte, era un loc frumos, cunoscut, dar nu mergeau mulți acolo. După ce a primit acest titlu, numărul drumeților a început să crească semnificativ.”
În acest sens, Departamentul de Conservare, Ngāti Apa ki te Rā Tō Trust și Te Araroa Trust au colaborat pentru a introduce măsuri de biosecuritate de-a lungul traseului. Au fost instalate stații de curățare lângă lacurile unde este prezentă lindavia, cu panouri explicative care îi îndeamnă pe drumeți să-și curețe pantofii și echipamentul înainte de a continua spre Rotomairewhenua.
De asemenea, vizitatorilor li se cere să nu atingă apa sub nicio formă – fie că este vorba de înot, udarea unui prosop pentru a se răcori sau scufundarea unei camere GoPro pentru fotografii subacvatice. Aceasta nu este doar o măsură de protecție a mediului, ci și un semn de respect față de loc: „Apa din Rotomairewhenua este ‘tapu’ (sacră), iar intrarea în apă este o încălcare a acestui principiu,” spune Skilton.
O oportunitate și o responsabilitate
Fiind parte dintr-un parc național, restricționarea numărului de vizitatori ar fi dificilă și nu este o măsură pe care Departamentul de Conservare dorește să o implementeze. În schimb, mesajul lor este că oamenii ar trebui să se bucure de aceste medii naturale, dar să fie conștienți de impactul pe care îl au.
„Vrei ca oamenii să vină, să vadă și să se bucure de acest loc,” spune Griffin. „E ceva cu adevărat special să ajungi acolo, să stai lângă lac și să simți acea liniște. Se aud păsările, dar apa rămâne calmă, iar claritatea ei este incredibilă.”
În cele din urmă, spune Skilton, „creșterea numărului de vizitatori aduce atât oportunități, cât și responsabilități. Este esențial ca toți cei care vizitează să înțeleagă semnificația acestui loc și să ia măsurile necesare pentru a minimiza impactul lor. Doar respectând regulile, putem proteja unicitatea ecologică a lacului și importanța sa culturală pentru generațiile viitoare.”
Sursa – www.antena3.ro
