Agresori și victime, forțați să trăiască sub același acoperiș. Aceasta este realitatea crudă din sistemul de protecție a copilului. O bombă cu ceas. Doar trei județe din România au centre speciale pentru copiii care încalcă legea, lăsând restul țării să improvizeze periculos, amestecându-i pe aceștia cu minorii care fug tocmai de abuzuri. Un risc uriaș, ignorat de ani întregi, conform HotNews.
Fostul judecător Cristi Dănileț trage un semnal de alarmă. Într-o analiză citată de HotNews, el spulberă ideea larg răspândită că un copil sub 14 ani „nu răspunde în vreun fel” pentru ce face. Discuția a explodat din nou după crima din Timiș, unde un adolescent a fost ucis de alți doi minori, eveniment ce a dus la o petiție semnată de peste un sfert de milion de români care cer reducerea vârstei de răspundere penală.
Legea există, centrele lipsesc. O realitate crudă
Nu legea e problema de fond, ci infrastructura. Mai exact, absența ei. Cifrele prezentate de Cristi Dănileț sunt dezarmante: România se bazează pe un singur centru rezidențial pentru minori delicvenți, cel de la Brașov, și pe două centre de zi, în Brăila și Dâmbovița. Atât. Pentru celelalte aproape 40 de județe, soluția e o improvizație cu potențial dezastruos. Magistratul o spune clar: „În restul județelor copiii făptuitori sunt găzduiți în centre împreună cu copii victimă”. Este un paradox care nu doar că anulează orice șansă de reabilitare pentru infractori, dar riscă să provoace noi traume victimelor.
Ce se întâmplă, de fapt, cu un minor care comite o infracțiune?
Ideea că minorii scapă basma curată este un mit. Legea demontează acest fals sentiment de impunitate, pentru că statul are instrumente de intervenție, indiferent de vârstă. Dănileț explică limpede că totul depinde de pragul de 14 ani. Un minor care a împlinit această vârstă poate fi încătușat, anchetat de procuror și judecat. Dacă e găsit vinovat, nu ajunge într-o închisoare de adulți, ci primește o măsură educativă, menită teoretic să-l îndrepte.
Măsurile variază. Pentru faptele mai puțin grave, se aplică:
- stagiul de formare civică (1-4 luni);
- supravegherea (2-6 luni);
- consemnarea la sfârșit de săptămână (4-12 săptămâni);
- asistarea zilnică (3-6 luni).
Când vorbim de fapte serioase, pedepsite cu peste 7 ani de închisoare, sau de un minor recidivist, discuția se schimbă. Atunci se poate ajunge la internarea într-un centru educativ pentru 1-3 ani sau chiar într-un centru de detenție pentru perioade de 2-5 ani, sau chiar 5-15 ani.
Și copiii sub 14 ani?
Nici ei nu sunt complet ignorați de lege. Deși nu răspund penal, legislația are soluții. Pe hârtie, cel puțin. Ei ar trebui să beneficieze de servicii în „Centre de zi pentru orientarea, supravegherea și sprijinirea reintegrării sociale”. Sună bine, nu? Realitatea, însă, este aceeași: centrele acestea sunt o raritate, așa că minorii ajung tot în sistemul general de protecție. Alături de victimele pe care sistemul ar trebui să le protejeze.
Reacția autorităților: un grup de lucru pentru o problemă veche
Crima de la Cenei a șocat o țară întreagă. Un băiat de 15 ani, ucis de doi minori de 13 și 15 ani, după un plan pus la cale o lună. Revolta publică a fost pe măsură: peste 250.000 de semnături pe o petiție online care cere răspundere penală de la 10 ani. Reacția oficială? Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a anunțat un grup de lucru pentru a analiza legea. Surprinzător sau nu, atenția se duce spre modificarea vârstei, ocolind elefantul din cameră: lipsa disperată a centrelor de reeducare. Așa că întrebarea finală e simplă. Poate o lege nouă, oricât de bună, să zidească centrele care lipsesc de decenii?
