După patru luni de conflict, se redeschide ruta-cheie a petrolului. Cât de solid este acordul anunțat de Trump

Statele Unite și Iranul au semnat digital un memorandum de înțelegere pentru oprirea conflictului început în urmă cu patru luni și pentru reluarea circulației prin Strâmtoarea Ormuz, a anunțat luni președintele american Donald Trump, aflat în Franța, la summitul G7. Ceremonia oficială de semnare este programată pentru vineri, iar detaliile complete ale documentului ar urma să fie prezentate în următoarele 24-48 de ore.

Pe scurt, există un acord anunțat de Washington, dar nu și o confirmare publică completă din partea Teheranului asupra tuturor prevederilor lui. Trump spune că strâmtoarea este deja redeschisă parțial și că ruta va deveni complet funcțională până la sfârșitul săptămânii, însă datele de trafic disponibile până luni după-amiază arată o reluare încă modestă a tranzitului.

Miza depășește regiunea. Strâmtoarea Ormuz este ruta prin care trece circa 20% din exporturile globale de hidrocarburi, iar orice blocaj sau taxă nouă se poate vedea în costurile de transport, apoi în prețurile energiei. Pentru Europa, inclusiv pentru România, asta înseamnă un risc direct de scumpire a petrolului și gazelor dacă înțelegerea se blochează sau dacă redeschiderea rămâne doar parțială.

Memorandumul a fost semnat în format digital de Donald Trump, de vicepreședintele american JD Vance și de Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian. Oficialii americani spun că documentul prevede ridicarea blocadei americane asupra Iranului și redeschiderea imediată a Strâmtorii Ormuz.

„Strâmtoarea Ormuz este deja redeschisă parțial.”

Declarația a fost făcută de Donald Trump, președintele Statelor Unite, luni, în Franța, la summitul G7. El a susținut și că Iranul a acceptat să nu dezvolte arme nucleare, iar respectarea obligațiilor va fi urmărită prin mecanisme stricte de control. Numai că aceste mecanisme nu au fost prezentate încă public.

Traficul a revenit, dar este încă mult sub nivelul de dinaintea conflictului

Datele de piață nu confirmă deocamdată imaginea unei reluări ample a navigației. Până luni după-amiază, doar câteva nave comerciale traversaseră strâmtoarea cu sistemele de identificare activate, între ele nava Disha, sub pavilion maltez, care transporta aproximativ 60.000 de tone de gaz natural lichefiat din Qatar către India, și nava Kaiser, aflată în tranzit spre ieșirea din Golf.

Peste 500 de nave comerciale se aflau în Golful Persic în ultimele 24 de ore, însă majoritatea nu traversaseră încă strâmtoarea. Raportat la acest total, cele câteva treceri confirmate arată că operatorii maritimi așteaptă probabil mai multă claritate înainte de a reveni la fluxurile obișnuite.

Și comparația cu perioada anterioară conflictului arată aceeași prudență. În săptămâna 8-14 iunie, media a fost de aproximativ 6,4 tranzitări zilnice ale navelor de transport materii prime, față de aproximativ 12 nave pe zi înainte de izbucnirea conflictului. Asta înseamnă un trafic aproape înjumătățit față de nivelul normal.

Potrivit Capital, Washingtonul susține că redeschiderea trebuie să fie totală și fără taxe sau restricții impuse de Iran. Pentru piețele energetice, diferența dintre o rută complet liberă și una redeschisă doar temporar sau condiționat înseamnă diferența dintre stabilizare și costuri suplimentare pe lanțul de aprovizionare.

Principala ruptură este legată de taxe și de durata libertății de tranzit

Una dintre cele mai mari divergențe privește chiar funcționarea Strâmtorii Ormuz. Trump afirmă că acordul garantează redeschiderea totală a rutei maritime fără taxe sau restricții. Presa de stat iraniană a transmis însă, neconfirmat oficial complet, că Teheranul intenționează să permită circulația liberă pentru 60 de zile, după care ar putea introduce taxe pentru transportul comercial.

Dacă această variantă se confirmă, efectul economic ar fi imediat. Costurile suplimentare pentru navele care transportă petrol, gaze și alte materii prime strategice s-ar transmite în tarifele de transport și, mai departe, în prețurile energiei. Pentru consumatorul european, inclusiv cel român, asta ar însemna presiune suplimentară exact într-un punct sensibil: factura la combustibili și energie.

Iar agenția iraniană Fars a relatat, tot neconfirmat oficial, că autoritățile de la Teheran vor să obțină beneficii financiare din tranzitul prin această zonă strategică. Aici este una dintre liniile de conflict care pot decide dacă memorandumul devine acord funcțional sau rămâne doar un anunț politic.

Programul nuclear și fondurile blocate rămân sub semnul întrebării

Diferențe există și pe dosarul nuclear. Oficialii americani spun că Iranul a acceptat să renunțe la orice plan privind dezvoltarea unei arme nucleare. Regimul de la Teheran nu a confirmat public această formulare și nu a oferit detalii despre viitorul stocurilor de uraniu îmbogățit, punct esențial pentru a înțelege cât de solid este angajamentul invocat de Washington.

Iranul a transmis, neconfirmat oficial complet, că negocierile care ar urma să dureze 60 de zile depind și de deblocarea unor fonduri iraniene înghețate în străinătate. Un oficial american a precizat că eliberarea acestor sume va fi condiționată de asumarea unor angajamente clare din partea Teheranului.

Dar aici apare o altă necunoscută practică: nu a fost anunțat încă nici mecanismul exact de control al angajamentelor nucleare, nici calendarul deblocării fondurilor. Fără aceste două elemente, partea economică și partea de securitate a acordului rămân incomplete.

Ce înseamnă pentru Europa și ce urmează în această săptămână

Pentru Europa, semnalul imediat este unul de posibilă calmare, nu de rezolvare definitivă. Redeschiderea completă a traficului este urmărită atent de piețele energetice și de transportul maritim internațional tocmai pentru că Strâmtoarea Ormuz este o arteră centrală a comerțului global cu energie. O revenire reală a tranzitului ar putea reduce incertitudinea de pe piețe. O redeschidere parțială, contestată sau taxată, ar menține presiunea.

Discuțiile tehnice dintre cele două părți ar urma să înceapă chiar în această săptămână. Până atunci, acordul există pe hârtie, dar nu și în toate detaliile esențiale care contează pentru piețe: taxele de tranzit, verificarea programului nuclear și condițiile de deblocare a fondurilor iraniene.

Următorul reper oficial este vineri, când este programată ceremonia de semnare, după ce Washingtonul a anunțat că textul complet al memorandumului va fi prezentat în următoarele 24-48 de ore.