S-a terminat. Keir Starmer a cedat. Prins într-un scandal colosal legat de Jeffrey Epstein, premierul britanic a acceptat un compromis amar: publicarea documentelor secrete va fi condiționată. Decizia, luată după ore de revoltă în propriul partid, a trimis unde de șoc în Downing Street, unde se vorbește deja de trădare, relatează The Guardian.
Miza? Transparența totală. Totul se învârte în jurul numirii controversate a lui Peter Mandelson, o figură centrală în anturajul pedofilului Epstein. The Guardian a relatat cum premierul a fost încolțit și obligat să accepte ca dosarele Mandelson să treacă mai întâi pe la un comitet parlamentar de securitate și informații (ISC). Abia apoi vor fi făcute publice. O retragere umilitoare.
Furia clocotește în partidul premierului: „O rușine”, „Are un aer de sfârșit de lume”
În spatele ușilor închise, tensiunea a atins punctul de fierbere. Parlamentarii laburiști, chiar partidul premierului, sunt pur și simplu furibunzi. Modul în care a fost gestionată criza i-a scos din minți. Unii au explodat public. Deputata laburistă Paula Barker a spus-o direct în plen: îi este „rușine” de propunerea inițială a guvernului său. O altă voce, Polly Billington, a pus punctul pe i, avertizând că „moralitatea vieții publice este în joc în această dezbatere”.
Iar mesajele private? Și mai dure. Un ministru, sub protecția anonimatului, a numit totul un „accident de mașină nenorocit”. Chiar și un susținător loial al premierului a recunoscut, sumbru: „Are un aer de sfârșit de lume”. Revolta este generalizată. Acum, toți ochii sunt ațintiți asupra unui singur om, considerat arhitectul acestui dezastru.
Ținta principală: Cine este omul considerat „terminat” din umbra lui Starmer?
Se numește Morgan McSweeney. Este șeful de cabinet al premierului și omul pe care toți îl arată cu degetul. Strategia sa a eșuat lamentabil, iar acum este ținta principală a furiei din partid. Vocile care îi cer demisia sunt tot mai multe. Un deputat a spus-o fără ocolișuri: „Morgan este terminat”.
O dezvăluire recentă pare să-i fi semnat sentința. McSweeney i-ar fi întrebat pe oficialii de la Cabinet Office dacă Peter Mandelson ar putea fi în același timp ambasador al Marii Britanii în SUA și cancelar al Universității Oxford. Asta nu e tot. A întrebat dacă postul de la Washington ar putea fi… part-time. O sursă din guvern a povestit, încă șocată, cum funcționarii „au fost nevoiți să-i explice că a fi ambasadorul majestății sale la Washington este un job full-time… la Washington”.
Scandalul se extinde: Scoția lansează propria investigație
Unda de șoc a trecut granița. A ajuns în Scoția. Acolo, premierul John Swinney a ordonat propria investigație asupra legăturilor guvernului său cu Peter Mandelson. Îngrijorarea este la cote maxime, mai ales după ce s-a aflat că Mandelson i-ar fi pasat date sensibile lui Epstein în plină criză financiară, în 2008. Swinney vrea să știe un singur lucru: dacă „interesele Scoției au fost subminate”.
Swinney a pus sub semnul întrebării judecata lui Starmer, declarând: „Ceea ce mă preocupă acum este că știm despre furnizarea de materiale de către Peter Mandelson în timpul crizei financiare către Jeffrey Epstein, mă preocupă implicațiile acestui lucru pentru Scoția”.
„Prieten la cataramă cu un pedofil”: Vocea victimelor, auzită în Parlament
În tot acest circ politic, unii și-au amintit de adevărata miză. Deputata Zarah Sultana a lovit fără menajamente. A criticat felul în care Keir Starmer l-a „reabilitat” și l-a readus în centrul atenției pe Mandelson, un „prieten la cataramă cu un pedofil condamnat”. Acuzația ei a fost tăioasă: „Dacă aparții clubului de la Westminster, poți avea legături cu unul dintre cei mai notorii prădători ai timpurilor noastre și tot poți ajunge în vârf”.
Dar cel mai puternic moment a venit de la deputata Natalie Fleet. O supraviețuitoare a unui abuz sexual. Vocea ei a fost vocea tuturor victimelor. A amintit tuturor că prădătorii ca Epstein nu sunt simple excepții. Cuvintele ei au răsunat în Parlament: „Sper la o lume în care prădătorii sunt pedepsiți, nu protejați, victimele sunt tratate cu compasiune, nu făcute de rușine, iar oamenii puternici se confruntă cu aceleași consecințe ca toți ceilalți.”
