Europa are nevoie de 10 milioane de case pentru a opri o criză socială majoră

Prețurile locuințelor și chiriile au explodat în ultimii 15 ani, lăsând Europa cu un deficit uriaș de 10 milioane de case pentru a ține pasul cu cererea. Pentru tineri, familiile cu venituri mici și lucrătorii esențiali, găsirea unei locuințe decente a devenit o misiune imposibilă. Milioane de europeni pur și simplu nu își mai permit un acoperiș sigur deasupra capului, iar criza locuințelor a ajuns în centrul atenției publice.

Cine plătește, de fapt, prețul?

tinerii între 18 și 34 de ani sunt cei mai loviți. Peste un sfert dintre ei cheltuiesc mai mult de 40% din venitul disponibil pe locuință, un nivel considerat de economiști drept o supraîmpovărare severă. Aproape unul din patru trăiește în condiții de supraaglomerare, iar stresul legat de locuință este de două până la trei ori mai mare la ei decât la persoanele de peste 65 de ani. V-ați gândit vreodată ce înseamnă asta? Tinerii își amână independența, formarea unei familii și stabilitatea financiară, iar sănătatea mintală are și ea de suferit.

Dan Jørgensen, Comisarul European pentru Locuințe, subliniază implicațiile profunde. „Un acoperiș deasupra capului îți oferă o bază în viață și, dacă nu îl ai, multe alte lucruri nu vor fi posibile. Este o problemă pentru indivizii care sunt afectați de criză, dar este și o problemă pentru societățile noastre. Ne afectează economiile. Nu este bun pentru piața muncii, nu este bun pentru mobilitate, nu este bun pentru educația oamenilor noștri”, a declarat acesta într-un interviu pentru SolidRock.tv și Euronews.

Mai mult, Jørgensen avertizează că inacțiunea are un cost politic direct: „Dacă noi, ca factori de decizie politică, nu luăm acest lucru în serios, atunci există riscul ca populismul să crească în Europa chiar mai mult decât o face deja. Populiștii vor exploata o criză socială ca aceasta.”

În Grecia, de exemplu, 30% dintre gospodăriile tinere cheltuiesc peste 40% din venit pe locuință, cea mai mare rată din UE. Danemarca și Luxemburg raportează cifre la fel de ridicate.

Salarii mici, chirii uriașe: o prăpastie tot mai mare

Datele indică o tendință de-a dreptul alarmantă. Costurile cu locuințele au crescut mult mai repede decât salariile în toată Europa, mai ales de la pandemie încoace. Borja Giménez Larraz, europarlamentarul care conduce Comisia Specială a Parlamentului European pentru Criza Locuințelor, explică dimensiunea problemei.

„În ultimii 15 ani, prețurile caselor au crescut cu 60 la sută, iar chiriile cu 30 la sută. Avem nevoie să construim 10 milioane de case pentru a satisface cererea actuală. Și ceea ce observăm este că numărul autorizațiilor de construire a scăzut cu 20 la sută”, a declarat Giménez Larraz pentru Euronews.

Cei mai afectați sunt chiriașii din sectorul privat. Aproximativ 20% dintre ei cheltuiesc o parte prea mare din venit pe locuință, în timp ce doar 5% dintre persoanele cu credite ipotecare se află în aceeași situație. Pentru familiile cu venituri mici, cifrele sunt și mai dure: una din trei alocă peste 40% din buget pentru un acoperiș, rămânând cu foarte puțini bani pentru alte necesități.

Problema e și mai adâncă.

Giménez Larraz atrage atenția că locuințele existente nu ajung la cei care au cea mai mare nevoie de ele, iar lucrătorii esențiali sunt lăsați în urmă. „Există astăzi atât de mulți polițiști, pompieri și profesori care nu își permit chiria pentru a locui în locul unde lucrează. Așa că poate trebuie să găsim o soluție și pentru acești oameni”, a adăugat el.

O criză creată, nu un accident

Numai că această criză nu este un accident, ci rezultatul a zeci de ani în care locuințele au fost tratate ca un activ financiar, nu ca un bun social. Asta susține Irene Tinagli, președinta Comisiei Speciale. „Dacă obiectivul este să garantăm accesul la locuințe decente și accesibile pentru toată lumea, atunci acest obiectiv a eșuat. Am încetat să mai gândim și să acționăm în privința locuințelor prin politici publice”, a spus ea.

Ea este la fel de directă și când vine vorba de vinovați (sau de percepția publică a acestora). „Mulți oameni au ajuns să creadă că, dacă nu îți permiți, este vina ta. Dar când salariile cresc doar cu minimul necesar pentru a recupera inflația, iar piața imobiliară a împins prețurile în sus cu 60 la sută în 10 ani, asta nu este vina ta. Asta este o lipsă de politici publice.”

Criza lovește cel mai tare grupurile vulnerabile. Cetățenii din afara UE au de două ori mai multe șanse decât localnicii să cheltuiască prea mult pe locuință, iar peste o treime trăiesc în case supraaglomerate. Minoritățile etnice, persoanele cu dizabilități și părinții singuri se confruntă, si, cu unele dintre cele mai mari costuri de locuire din UE.

Soluții pe hârtie, dar în realitate?

Guvernele europene încearcă să răspundă, dar progresele sunt inegale. Planul de Acțiune al UE pentru Locuințe Accesibile 2025 arată un decalaj de investiții de 275 de miliarde de euro în fiecare an. Planul cere mai mulți bani publici și privați, modificări ale regulilor de urbanism și instrumente mai bune pentru autoritățile locale pentru a gestiona închirierile pe termen scurt.

Comisarul Jørgensen dorește ca țările să abordeze problema locuințelor goale și speculative. El indică Danemarca, unde casele trebuie să fie locuite, ca un posibil model de urmat. Provocarea principală acum este punerea în practică a acestor idei. Cu un nou buget al UE la orizont, guvernele naționale trebuie să se asigure că planurile de la Bruxelles duc, în sfârșit, la construcția mai multor locuințe.