Europa are nevoie de rachete de 10 miliarde de dolari. România are muniție pentru doar 7 zile
Dependența Europei de apărarea aeriană americană a devenit o povară strategică, iar un nou raport al unui grup de experți trage un semnal de alarmă serios. Analiza Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) avertizează că arsenalele SUA sunt suprasolicitate, lăsând continentul periculos de expus. Europa trebuie să investească masiv, și repede, în propria capacitate de producție.
O criză iminentă
Raportul CSIS nu se joacă cu vorbele. Experții vorbesc despre o criză care bate la ușă, în timp ce campania americano-israeliană împotriva Iranului consumă rachete interceptoare într-un ritm amețitor, pe care industria occidentală pur și simplu nu-l poate susține. Iar Statele Unite încearcă să-și mute atenția strategică spre contracararea Chinei. „Europa se confruntă acum cu o criză iminentă: Interceptoarele fabricate în SUA de care are nevoie, atât pentru Ucraina astăzi, cât și pentru propria reînarmare împotriva Rusiei, s-ar putea pur și simplu să nu fie disponibile”, se arată în raportul CSIS.
Soluția propusă? Statele europene ar trebui să lanseze un program de urgență pentru a extinde producția de sisteme și interceptoare fabricate pe continent. Problema nu e lipsa tehnologiei, ci scara producției. CSIS a recomandat ca Uniunea Europeană să aloce aproximativ 10 miliarde de dolari unui fond dedicat, un semnal suficient de puternic pentru a justifica noi linii de producție.
Stocuri occidentale fragile
Războiul din Orientul Mijlociu a scos la iveală o realitate dură. „Războiul din Iran a scos la iveală fragilitatea stocurilor occidentale de interceptoare și strategia Europei de susținere a Ucrainei”, continuă raportul. Deși administrația Trump a oprit noi tranșe de ajutor militar pentru Kiev, un acord NATO permite Europei să cumpere sisteme americane, precum interceptoarele Patriot, pentru a le trimite în Ucraina.
Numai ca eficacitatea acestui program „depinde în întregime de disponibilitatea aprovizionării americane”.
Lucrurile stau chiar mai complicat de atât. The Washington Post a relatat joi că Pentagonul ia în calcul redirecționarea unora dintre aceste arme destinate Ucrainei către Orientul Mijlociu, deși o decizie finală nu a fost încă luată.
Pentagonul își vede interesul
V-ați gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă America ar spune stop? Raportul CSIS o spune direct: „Având în vedere deficitul de stocuri americane, Pentagonul va prioritiza inevitabil reconstrucția propriului arsenal în detrimentul aprovizionării partenerilor străini”. Dacă adăugăm la asta prioritizarea țărilor din Golf și a Asiei, Europa riscă să nu mai primească aproape deloc interceptoare americane pe termen scurt.
E drept că situația are și ramificații politice. Washingtonul a contestat planul de securitate al UE pentru 2025 (cu investiții de peste 150 de miliarde de dolari), temându-se că ar putea limita accesul industrial american. Dar, în același timp, Pentagonul a cerut aliaților europeni să investească mai mult în propria apărare. Elbridge Colby, cel mai înalt oficial politic al Departamentului Apărării în timpul administrației Trump, a vorbit în februarie la Conferința de Securitate de la München despre necesitatea ca aliații să „indigenizeze” producția de arme. „În cazul unui conflict în Indo-Pacific, capacitatea de producție de apărare a SUA va acorda prioritate aprovizionării cu luptătorii americani, nu reaprovizionării Europei. asa ca, este important ca Europa să își dezvolte propria capacitate industrială de apărare”, concluzionează experții.
Cum stă România, pe bune?
Hai să vedem și situația noastră. Cu ceva timp în urmă, România a cumpărat muniții aer-aer pentru avioanele F-16, anume rachete AIM-9X Sidewinder Block II și AIM-120 AMRAAM. Partea bună este că acest contract al MApN include și pachetul de suport logistic, de la capete de ghidare de rezervă și rachete de instruire până la asistență tehnică.
Partea mai puțin bună este numărul lor. Pentru rachetele AIM-120 AMRAAM, MApN a plătit 70.000.000 de dolari. La un cost de circa 1 milion de dolari pe unitate, un calcul simplu ne arată că am cumpărat 70 de rachete. În cazul rachetelor AIM-9X Sidewinder Block II, pentru care s-au achitat între 70 și 189 de milioane de dolari, situația e similară. Cum o unitate poate costa până la 300.000 de dolari, România a cumpărat aproximativ 230 de rachete.
Ca o concluzie, într-un conflict masiv, piloții români de F-16 ar consuma toate aceste muniții în câteva zile, cel mult o săptămână.
