Europa are un deficit de 10 milioane de locuințe iar construcțiile modulare prind viteză

Uniunea Europeană se confruntă cu o criză acută de locuințe, cu un deficit estimat la 10 milioane de unități, adică aproximativ 3,5% din stocul total. În acest timp, industria construcțiilor tradiționale abia face față ritmului, iar guvernele par să fi epuizat soluțiile rapide. O alternativă câștigă însă tot mai mult teren politic și industrial: construcția modulară, unde casele sunt fabricate în fabrici și asamblate direct pe șantier.

Ce înseamnă, de fapt, construcția modulară?

vorbim despre prefabricarea unor secțiuni întregi ale unei clădiri, cum ar fi camere, pereți sau planșee, într-un mediu controlat de fabrică. Acestea sunt apoi transportate și montate la fața locului. Practic, locuința devine un produs fabricat pe o linie de producție, nu o muncă de șantier de la zero. Avantajele sunt, la prima vedere, uriașe. Proiectele pot fi finalizate cu 50% până la 90% mai repede, pentru că lucrările din fabrică se desfășoară simultan cu pregătirea terenului.

Și cifrele privind sustenabilitatea sunt de partea acestei tehnologii. Deșeurile sunt reduse la 10-15 kilograme pe metru pătrat, în comparație cu 25-30 de kilograme în cazul construcțiilor convenționale. Mai mult, amprenta de carbon încorporată poate fi redusă cu până la 45%, aliniind construcțiile modulare cu obiectivele de mediu ale UE. Piața europeană a construcțiilor modulare a fost evaluată la aproximativ 31 de miliarde de euro în 2025 și se estimează că va depăși 40 de miliarde de euro până în 2030.

Suedia dă tonul în Europa

Cine conduce plutonul? Fără îndoială, Suedia. Acolo, aproximativ 45% din locuințele noi sunt construite folosind metode modulare sau off-site. Acest succes se bazează pe un sprijin politic de lungă durată, procese de aprobare eficiente și o acceptare culturală a construcțiilor industrializate. Proiectul Stockholm Wood City, o dezvoltare majoră bazată pe module din lemn, servește deja drept model pentru alte orașe europene.

Germania este a doua cea mai mare piață, cu 26% din casele uni și bi-familiale noi fiind prefabricate în 2024, un sector susținut de subvenții federale pentru locuințe eficiente din punct de vedere climatic. Olanda, la rândul ei, accelerează masiv construcțiile modulare pentru a-și atinge ținta de 1 milion de locuințe noi până în 2031. Iar piețe emergente precum Spania, Portugalia și Polonia (cu un deficit de 1,5 milioane de locuințe) atrag tot mai mulți dezvoltatori.

Respectă standardele UE? Aici lucrurile se complică

Răspunsul scurt este da. Dar, cum se întâmplă nu de puține ori, birocrația pune frână. La nivelul UE, Regulamentul privind Produsele pentru Construcții (CPR) impune marcajul CE, iar standardele nZEB (clădiri cu consum de energie aproape zero) se aplică la fel pentru ambele tipuri de construcții. Casele modulare, de altfel, ating aceste cerințe nZEB cu ușurință, datorită preciziei din fabrică.

Numai că fiecare țară are propriile reguli. Germania aplică standarde structurale stricte (DIN 1055), Suedia are reguli BBR pentru încărcături grele de zăpadă, iar Franța impune verificări detaliate de energie și carbon prin reglementarea RE 2020, încetinind procesul de aprobare. Marea problemă structurală este că modulele certificate într-o țară UE nu pot fi utilizate automat în alta. V-ați gândit vreodată cum ar fi să trebuiască să omologhezi o mașină în fiecare țară UE în parte? Cam așa stau lucrurile și aici.

Birocrația e un obstacol serios.

UE încearcă să rezolve acest haos. Noul regulament CPR (EU 2024/3110) introduce Pașapoartele Digitale de Produs pentru componentele de construcții, niște registre digitale care acoperă totul, de la materiale la amprenta de carbon. Ideea e ca autoritățile să poată scana un cod QR și să verifice conformitatea instantaneu.

Care sunt piedicile reale?

Dincolo de reglementări, există și limitări practice. Flexibilitatea designului este mai redusă, iar orice modificare după producția din fabrică crește costurile mare. E nevoie de terenuri plate și acces pentru macarale. Iar costurile inițiale ridicate pentru înființarea unei fabrici pot descuraja dezvoltatorii fără un portofoliu sigur de proiecte.

Însă principala barieră rămâne cea a certificărilor naționale fragmentate, care împiedică economiile de scară la nivel european. Construcția modulară nu este o soluție magică pentru criza locuințelor. Dar este una dintre puținele abordări care pot accelera semnificativ oferta de locuințe fără a necesita mai mulți muncitori, mai mult teren sau termene prelungite. Întrebarea cheie pentru restul Europei este dacă voința politică poate ține pasul cu progresul tehnologic. Cu milioane de familii care așteaptă o locuință decentă, presiunea pentru a găsi un răspuns nu va dispărea prea curând.