Exoplaneta stâncoasă LHS 1140 b are atmosferă
Căutarea unor lumi care ar putea susține viața a trecut de la ipoteze la o dovadă fizică: astronomii au detectat, pentru prima dată, semne puternice ale unei atmosfere în jurul unei exoplanete stâncoase aflate în zona locuibilă, LHS 1140 b, prin identificarea scurgerilor de heliu în spațiu.
La aproximativ 48 de ani-lumină de Pământ, LHS 1140 b orbitează o stea pitică roșie mică și rece și are o masă de circa 5,6 ori mai mare decât cea a Pământului, ceea ce o plasează în categoria super-Terra, mult sub dimensiunea unor giganți gazoși precum Neptun. Pentru cercetători, miza este directă: până acum, atmosferele fuseseră confirmate la exoplanete gigantice, în timp ce la planetele stâncoase confirmarea a rămas o barieră majoră, fiind vorba despre învelișuri mult mai subțiri și mai greu de detectat la distanțe cosmice.
Rezultatul contează dincolo de această singură planetă. El arată că planetele stâncoase care orbitează pitice roșii, cele mai comune stele din galaxie, își pot păstra atmosfera timp de miliarde de ani. Asta scurtează drumul spre studiul biosemnăturilor extraterestre, fără a mai depinde exclusiv de misiuni spațiale care ar fi putut împinge aceste verificări cu decenii.
Detectarea heliului pe LHS 1140 b
Cercetătorii au folosit spectrograful WINERED de la Telescopul Magellan Clay din Chile pentru a căuta o scădere a luminii stelei la lungimea de undă în infraroșu blocată de heliu. În septembrie 2024, au observat în aceeași noapte tranzitul planetei LHS 1140 b și al vecinei sale mai mici și mai fierbinți, LHS 1140 c, la mai puțin de 40 de minute distanță. Pe LHS 1140 b a apărut un semnal clar de heliu, în timp ce la LHS 1140 c nu a fost detectat nimic.
Diferența dintre cele două planete este relevantă pentru explicația fizică a rezultatului. LHS 1140 c orbitează mult mai aproape de steaua gazdă și primește de aproximativ 5 ori mai multă radiație decât LHS 1140 b, indiciu că atmosfera ei ar fi fost distrusă de mult. În schimb, steaua sistemului are o vârstă estimată de cel puțin 3,1 miliarde de ani, ceea ce sugerează că atmosfera lui LHS 1140 b a rezistat unui bombardament prelungit cu radiații.
LHS 1140 b primește mai puțin de jumătate din lumina solară pe care o primește Pământul, iar temperatura estimată la suprafață, fără a lua în calcul efectul atmosferei, este de aproximativ minus 47 de grade Celsius. Planeta era deja o țintă importantă în astrobiologie, iar noul rezultat o mută din zona candidaților promițători în categoria lumilor stâncoase cu atmosferă confirmată, cum relatează Livescience.
„Acum douăzeci de ani ne întrebam dacă măcar existau alte planete de tip terestru. Apoi am aflat că sunt comune și am găsit câteva în zona locuibilă. Următoarea întrebare a fost dacă vreuna dintre ele a reușit să își păstreze o atmosferă. Acum știm că cel puțin una a făcut-o.”
Declarația îi aparține lui Robin Wordsworth, profesor de științe ale Pământului și planetare la Harvard, într-un comunicat.
„Este absolut emoționant. Ne apropiem din ce în ce mai mult de studierea atmosferelor lumilor care ar putea adăposti viață în mod plauzibil, cu dovezi ale acelei vieți încorporate în spectrele lor observabile.”
A precizat Edward Schwieterman, profesor asociat de astrobiologie la Universitatea California, Riverside, într-un e-mail pentru Live Science.
Unde se oprește deocamdată dovada
Descoperirea confirmă existența unei atmosfere, dar nu răspunde încă la întrebările decisive despre locuibilitate. A fost detectat heliu în atmosfera superioară, nu compoziția chimică completă a învelișului gazos. Nu este clarificat nici dacă la suprafață există apă lichidă, oceane sau alte condiții asociate cu locuibilității.
„Studiul demonstrează că, cel puțin în unele cazuri, vom fi capabili să începem caracterizarea atmosferelor planetelor potențial locuibile. Dacă doar planetele stâncoase care orbitează stele asemănătoare Soarelui ar fi reținut atmosfere, s-ar fi putut să fim nevoiți să așteptăm una sau două decenii pentru lansarea Habitable Worlds Observatory pentru a căuta biosemnături pe planetele stâncoase. Sunt cu siguranță entuziasmat de ceea ce urmează!”
Tot Edward Schwieterman a arătat astfel miza practică a rezultatului. Observațiile viitoare vor urmări stabilirea compoziției restului atmosferei planetei LHS 1140 b și verificarea posibilității ca aceasta să adăpostească oceane sau alte trăsături asociate cu locuibilitatea.
