Familia Pașca ajunge în fața instanței în dosarul azilelor ilegale.
Viorel Pașca, soția sa, cei trei fii ai familiei și o angajată care administra azilele ilegale din județul Bihor au fost reținuți pentru 24 de ore și urmează să fie duși joi în fața magistraților cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile. Procurorii îi cercetează pentru constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și exploatarea unor persoane vulnerabile, iar pe Viorel Pașca îl indică drept liderul grupării.
In practica, miza ședinței de joi nu este doar situația celor șase suspecți. Dosarul privește 17 imobile administrate de Viorel Pașca, în care DIICOT a găsit peste 400 de persoane vulnerabile, aduse de spitale, instituții ale statului sau poliție și adăpostite fără îngrijirile și condițiile necesare. După percheziții, aceste persoane au fost evaluate medical și transferate în spitale sau centre de îngrijire din țară.
Cazul ridică o problemă care trece dincolo de ancheta penală: cum a putut funcționa timp de peste 20 de ani un sistem paralel de îngrijire fără autorizație, în condițiile în care beneficiarii veneau inclusiv prin instituții publice. Pentru familiile care au rude vulnerabile, detaliul cu efect imediat este acesta: statul a ajuns să mute în regim de urgență sute de persoane din 17 case, după ce acestea fuseseră plasate într-o rețea care, potrivit anchetatorilor, funcționa ilegal.
Centre fără autorizație, cu persoane trimise inclusiv de spitale și poliție
DIICOT, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a identificat în județul Bihor 17 imobile administrate de Viorel Pașca în care erau adăpostite persoane cu dizabilități fizice sau psihice. Potrivit anchetatorilor, oamenii erau aduși acolo de spitale, instituții ale statului sau poliție, fără să beneficieze de condițiile și îngrijirile necesare.
Diferența dintre imaginea publică a activității și ceea ce descrie ancheta este una esențială. Conform Adevarul, Viorel Pașca ar fi strâns fonduri de la sponsori și donatori, susținând că oferă îngrijire acestor persoane. În același timp, procurorii susțin că activitatea s-ar fi desfășurat fără autorizație timp de peste 20 de ani.
Acest interval, de peste două decenii, dă și măsura eșecului de control. Nu este vorba despre un centru izolat descoperit recent, ci despre o rețea întreagă, cu 17 case și peste 400 de persoane găsite la percheziții. Raportat la un singur imobil, media ar însemna peste 23 de persoane pentru fiecare dintre cele 17 locații, ceea ce arată dimensiunea operațiunii descrise de anchetatori.
Ancheta include și acuzații de agresiuni sexuale și muncă fără forme legale
Dosarul are și acuzații care merg dincolo de lipsa autorizației. O martoră din anchetă ar fi menționat agresiuni sexuale în azile, iar procurorii ar fi folosit un investigator sub acoperire. Printre presupusele victime s-ar număra persoane cu dizabilități fizice.
Și angajații apar în anchetă în poziția unor persoane expuse. Îngrijitoarele au declarat că lucrau fără contracte de muncă și că administrau medicamente „după aspectul cutiilor”, deși nu știau să citească. Pentru orice familie care încearcă să înțeleagă riscul real din astfel de locuri, acesta este poate cel mai concret detaliu: medicația nu era administrată pe baza unei pregătiri sau a unor instrucțiuni pe care personalul să le poată citi.
Membrii familiei Pașca au ales să își exercite dreptul la tăcere în fața procurorilor. Până la o decizie a instanței, acuzațiile rămân cele formulate de anchetatori.
Declarația lui Viorel Pașca indică motivul refuzului de autorizare
În anchetă apare și o explicație atribuită lui Viorel Pașca pentru faptul că activitatea nu a fost autorizată. Formula este relevantă tocmai pentru că leagă direct lipsa autorizației de capacitatea de cazare a centrelor.
„Nu a dorit să își autorizeze activitatea, motivând că respectarea normelor impuse de lege ar fi redus numărul persoanelor pe care le putea găzdui.”
Dacă această susținere va fi reținută în dosar, ea conturează o logică simplă a cazului: standardele legale ar fi limitat numărul de oameni care puteau fi ținuți în aceste spații. Iar asta explică de ce dosarul este tratat ca unul de criminalitate organizată și trafic de persoane, nu doar ca o abatere administrativă.
Ce urmează după ședința de joi
Instanța va decide joi dacă admite solicitarea DIICOT de arestare preventivă pentru 30 de zile în cazul celor șase suspecți. Decizia va arăta dacă ancheta intră în faza următoare cu inculpații în arest sau cu alte măsuri preventive.
Pentru victime, pasul imediat deja a început: cele peste 400 de persoane găsite în cele 17 case au fost evaluate medical și transferate în spitale sau centre de îngrijire la nivel național. Pentru instituțiile care au trimis oameni în aceste imobile, dosarul deschide și întrebarea răspunderii pentru un mecanism care, potrivit procurorilor, a funcționat peste 20 de ani fără autorizație.
