FCC a aprobat prima oglindă spațială de 18 pe 18 metri, deschizând calea pentru modificarea cerului nopții
Luminozitatea cerului nopții ar putea crește cu până la 300% dacă toate constelațiile planificate astăzi vor fi lansate, conform unui studiu recent al Observatorului European de Sud. Joi, 10 iulie, Comisia Federală pentru Comunicații din SUA a aprobat cererea companiei californiene Reflect Orbital de a lansa o oglindă spațială de 18 pe 18 metri. Aceasta va testa reflectarea luminii solare către parcuri fotovoltaice, după apus.
Aprobarea vine într-o piață orbitală aglomerată, cu proiecte mult mai mari în așteptare. Situația diferă de anii 1980, când excepția legală americană pentru industria sateliților a fost creată într-o perioadă cu lansări rare. Reflect Orbital plănuiește o constelație de 50.000 de oglinzi, iar SpaceX, Blue Origin și Starcloud așteaptă și ele decizii FCC pentru propriile flote masive de sateliți.
Miza globală a aprobării
Miza depășește un simplu test tehnologic. O decizie a unei agenții naționale americane poate modifica o resursă comună la scară globală, cerul nopții, cu efecte asupra astronomiei terestre, ecosistemelor și patrimoniului cultural al comunităților indigene. Beneficiul comercial revine, în schimb, unui număr redus de companii private.
FCC a aprobat proiectul în ciuda a sute de obiecții venite de la astronomi și ecologiști, îngrijorați de creșterea poluării luminoase la nivel mondial. Comisia și-a justificat decizia spunând că argumentele legate de poluarea luminoasă nu intră în competența sa de analiză.
Cadrul juridic internațional se arată lent și slab în fața acestei accelerări. În iunie, Slovacia, împreună cu Uniunea Astronomică Internațională, a trimis un document Comitetului ONU pentru Utilizările Pașnice ale Spațiului Extra-atmosferic, cerând fie interzicerea generală a oglinzilor spațiale, fie mecanisme stricte de supraveghere.
O sursă anonimă, familiară cu operațiunile Biroului Națiunilor Unite pentru Afaceri Spațiale, a explicat, pentru Space.com, cât de îngustă este acum marja de intervenție a organismelor internaționale, cum relatează Space.
„Tratatul ONU pentru Utilizările Spațiului Extra-atmosferic specifică foarte bine că numărul de sateliți lansați în spațiu și modul în care sunt înregistrați sunt o prerogativă a țării în care sunt înregistrați.”
Aceeași sursă a descris și ritmul mecanismului ONU, într-un moment în care companiile private cer aprobări pe bandă rulantă.
„Aceste instituții ONU au fost toate înființate în secolul trecut și sunt foarte lente. Ele necesită consens unanim pentru a adopta orice, iar asta, evident, nu se întâmplă aproape niciodată. Deci nu se adoptă nimic. Până când UN COPUOS și UNOOSA termină de discutat orice, SpaceX va fi lansat alte mii de sateliți.”
În SUA, obstacolul juridic este la fel de vechi ca excepția de care beneficiază industria sateliților. Sectorul este scos de sub incidența Legii Naționale a Politicii de Mediu, o derogare stabilită în anii 1980. DarkSky International a dat anterior în judecată FCC după licențierea a zeci de mii de sateliți SpaceX fără evaluare de mediu, dar instanța a respins argumentele organizației. Acum, organizația ia în calcul un nou proces dacă proiecte precum constelația Reflect Orbital sau centrele de date orbitale ale SpaceX vor primi undă verde.
Ruskin Hartley, CEO și Director Executiv al DarkSky International, a rezumat problema ca pe o ruptură între viteza tehnologică și capacitatea legii de a o controla.
„Antreprenorii care urmăresc aceste proiecte, fie în contextul american ca antreprenori privați, fie în unele cazuri în Europa și în China ca proiecte la nivel guvernamental, demonstrează clar că mediul de reglementare și cadrul normativ au lacune și găuri semnificative. În esență, tehnologia depășește mediul de reglementare.”
Tot Hartley a spus că răspunderea pentru eventualele daune rămâne aproape imposibil de aplicat în astfel de cazuri. În interpretarea dominantă, noțiunea de daună din Tratatul privind Spațiul Extra-atmosferic privește mai degrabă o atingere fizică decât interferența optică produsă de lumina reflectată.
Și Robin J. Frank, expert în drept și politică spațială internațională și fost consilier juridic NASA, a indicat un model mai larg al deciziilor americane luate unilateral. El a arătat că FCC a aprobat recent sisteme de comunicare direct-către-telefon care folosesc porțiuni de spectru radio neautorizate pentru această utilizare de Uniunea Internațională a Comunicațiilor, pe argumentul avantajului oferit industriei americane.
Trei aspecte care schimbă miza dincolo de acest test
Primul este precedentul creat. Testul aprobat pe 10 iulie vizează o singură oglindă de 18 pe 18 metri, dar compania are în plan 50.000 de unități. Diferența dintre un experiment și o constelație ar schimba discuția de la un obiect vizibil pe orbită la o infrastructură capabilă să modifice constant lumina nopții.
Al doilea aspect este lipsa unei frâne juridice rapide. Dacă aprobările continuă, pârghiile descrise până acum sunt fie litigii în instanțele din SUA, unde DarkSky International a pierdut deja un proces pe tema evaluării de mediu, fie demersuri internaționale lente, cum este documentul trimis în iunie la COPUOS de Slovacia și Uniunea Astronomică Internațională.
Al treilea este efectul cumulat. Reflect Orbital nu este singură. SpaceX, Blue Origin și Starcloud au și ele cereri în așteptare la FCC, iar studiul Observatorului European de Sud plasează riscul total la o creștere de până la 300% a luminozității cerului nopții dacă toate constelațiile planificate sunt implementate.
Ce urmează este mai important decât testul singular aprobat joi, 10 iulie. În iunie a fost deja deschisă calea diplomatică la ONU, prin documentul înaintat de Slovacia și Uniunea Astronomică Internațională către COPUOS, iar în SUA DarkSky International analizează un nou proces dacă FCC va aproba constelația Reflect Orbital sau centrele de date orbitale propuse de SpaceX.
