Fiscul italian cere taxe de până la 9.000 de euro unui român rezident

Un român care este rezident fiscal în Italia și are un venit brut anual de 25.000 de euro poate ajunge să plătească taxe și contribuții totale de până la 9.000 de euro. Aceste sume includ impozitul pe venit (IRPEF), contribuțiile sociale obligatorii (INPS) și diverse taxe locale, toate fiind reținute direct pe statul de plată de către angajator.

Reguli clare pentru rezidența fiscală

Regimul fiscal al românilor care locuiesc în peninsulă este guvernat de principiul rezidenței fiscale, dar și de Convenția de evitare a dublei impuneri dintre România și Italia, conform informațiilor ANAF. un cetățean român care stă în Italia cea mai mare parte a anului (de obicei mai mult de 183 de zile) este considerat rezident fiscal italian. Iar asta aduce cu sine obligații fiscale nelimitate în Italia.

În calitate de rezident fiscal, o persoană este obligată să declare și să plătească în Italia impozit pe veniturile realizate la nivel mondial. Așadar, nu doar pe cele din Italia, ci și pe cele din România sau din orice altă țară. Pentru a putea plăti impozite, a semna un contract de muncă sau chiar unul de închiriere, orice străin are nevoie de un Codice Fiscale, adică un cod fiscal italian.

Impozitarea progresivă a veniturilor

Sistemul fiscal italian a trecut printr-o restructurare în perioada 2024-2025, bazându-se acum pe cote progresive de impozit. Impozitul pe venit, cunoscut ca IRPEF, se calculează pe tranșe de venit, numite „scaglioni”.

Cotele de impozitare sunt următoarele:

• 23% pentru venituri de până la 28.000 € anual.
• 35% pentru partea de venit cuprinsă între 28.001 € și 50.000 €.
• 43% pentru partea de venit care depășește 50.001 €.

Si, fireste, vor exista voci care vor spune: „Iată! Şi noi trebuie să facem la fel!”. Numai ca lucrurile stau puțin diferit. Da, numai că Italia are fiscalitatea puternic informatizată şi îşi permite. Noi, nu.

Contribuții sociale și taxe locale

Pe lângă impozitul pe venit, din salariul brut se rețin și contribuțiile pentru pensie și asigurări sociale (INPS). În medie, cota de contribuție care revine angajatului este de aproximativ 9,19% – 10% din salariul brut. E drept că există și anumite reduceri de taxe, cunoscute ca „cuneo fiscale”, menite să ajute veniturile mici și medii, crescând astfel salariul net.

La acestea se adaugă și taxele locale, „Addizionali Regionali e Comunali”. Valoarea lor variază în funcție de regiunea și comuna de reședință, fiind de obicei între 1% și 3%.

Studiu de caz un salariu de 25.000 de euro

Cum arată toate astea în practică? Hai să vedem. Pentru un român cu un venit brut anual de 25.000 de euro, adică undeva la 1.900-2.000 de euro brut lunar, calculul arată cam așa:

• IRPEF (23%): aproximativ 5.750 €. Suma reală poate fi mai mică după aplicarea deducerilor personale.
• INPS (partea angajatului, ~9,19%): circa 2.297 €.
• Taxe locale (estimativ): între 400 și 500 €.

Totalul taxelor și contribuțiilor anuale se ridică la aproximativ 8.000 – 9.000 de euro, în funcție de deducerile aplicabile.

Asta înseamnă că, lunar, dintr-un salariu brut de 2.000 de euro, un rezident poate plăti peste 500-600 de euro în taxe și contribuții reținute la sursă. Până la urmă, în mână rămâne cu un net de aproximativ 1.400 – 1.500 de euro.

Impozitarea investițiilor

Pe lângă veniturile din muncă, statul italian impozitează și alte câștiguri. Dacă un român rezident în Italia obține profituri din investiții sau dividende, indiferent de țara de origine a acestora, se aplică un impozit fix de 26%.