Grigore Covrig – ultimul cojocar de pe Valea Mureşului Superior

Declinul Tradiției Cojocăritului în Contextul Schimbărilor Moderne

Încălzirea globală și apariția hainelor contemporane au contribuit semnificativ la dispariția meșteșugului cojocăritului, o tradiție străveche din zona montană a județului Mureș. Astfel, Grigore Covrig, cunoscut ca nea Grigore, din satul Idicel Pădure, a devenit ultimul cojocar activ pe Valea Mureșului Superior.

Povestea lui nea Grigore

Grigore Covrig a început să învețe meseria în 1971, dedicându-se timp de trei ani uceniciei la Rușii Munți, unde a creat diverse tipuri de cojoace și pieptare. Până la începutul anilor 2000, a continuat să practice acest meșteșug, dar treptat, hainele moderne au înlocuit cojoacele tradiționale, iar cererea a scăzut drastic. „Iernile nu mai sunt la fel de aspre, iar hainele moderne au devenit norma. Acum, cojoacele sunt realizate rar, deși anul trecut am avut o activitate mai intensă decât în anii anteriori”, a declarat nea Grigore.

Schimbările din industrie

Pe parcursul anilor, Grigore a observat cum tradiția cojocăritului a fost afectată de apariția hainelor second-hand și de preferințele consumatorilor. „Când au început să apară hainele moderne, ne-am confruntat cu o criză. Am fost nevoit să mă adaptez, concentrându-mă pe pieptare pentru portul popular și bunde de lucru. Festivalurile recente au adus o oarecare revitalizare, dar fără ele, meseria mea ar fi fost în pericol”, a adăugat el.

Revitalizarea prin folclor

La 64 de ani, Grigore se îngrijorează că meșteșugul său se va pierde din lipsă de ucenici. „De aproximativ 12-14 ani, m-am reprofilat, iar realizarea pieptarelor cu șire a devenit o pasiune, având în vedere că am fost parte dintr-un ansamblu folcloric încă din copilărie. Festivalurile din zonă au contribuit la creșterea cererii pentru aceste produse”, a explicat el.

Tehnica cojocăritului

Pieptarele create de nea Grigore sunt din piele de oaie, cu lână îndreptată spre interior. Cele cu motive populare sunt decorate cu broderii manuale. Procesul de pregătire a pieilor este complex și necesită multă pricepere. „O piele de calitate se obține prin tăbăcire, uscare și vopsire, iar apoi se croiește și se coase”, a detaliat el.

Aspecte estetice și tehnici de lucru

Decorarea cojocelor este un aspect esențial, implicând tehnici variate de broderie. „Culorile pot varia de la nuanțe discrete la tonuri vibrante, în funcție de preferințele clienților. Cojocul a fost întotdeauna o parte integrantă a portului popular din această regiune”, a subliniat Grigore.

Provocările actuale

Grigore Covrig produce atât pieptare simple, cât și elaborate, adaptându-se cerințelor pieței. „Pot realiza aproximativ opt pieptare tradiționale pe an, dar din cele simple, pot face peste 20. Prețul pentru un pieptar de femeie ajunge la aproximativ 1.000 de lei”, a explicat el.

Conservarea tradiției

Mândria lui nea Grigore este un pieptar din tinerețe, purtat în 1974 în Franța și Italia, pe care l-a restaurat recent. Acest model complex este acum căutat de mulți clienți. „Particip la târguri și festivaluri folclorice, unde îmi expun produsele și îmi găsesc clienți, asigurând astfel supraviețuirea meseriei mele”, a concluzionat el.

Astfel, Grigore Covrig rămâne un simbol al tradiției cojocăritului pe Valea Mureșului Superior, luptând pentru a păstra vie o artă care riscă să dispară.