Iranul amenință că va ataca centralele electrice care alimentează bazele SUA
Tensiunile din Orientul Mijlociu ating un nou punct critic. Luni, 23 martie 2026, Iranul a amenințat direct că va ataca centralele electrice din regiune care alimentează bazele militare americane, escaladând conflictul cu Washingtonul. Amenințarea vine în contextul în care se apropie termenul limită stabilit de președintele american Donald Trump pentru deschiderea Strâmtorii Ormuz.
Ultimatumul de 48 de ore al lui Trump
Totul a pornit de la un avertisment clar venit de la Casa Albă. Duminică dimineața, Donald Trump a avertizat că Statele Unite vor ataca centralele electrice iraniene în 48 de ore dacă strâmtoarea rămâne efectiv închisă din cauza atacurilor iraniene asupra navelor comerciale.
Situația este explozivă.
Răspunsul dur al Gărzii Revoluționare
Replica Teheranului nu s-a lăsat așteptată. Printr-un comunicat al Gărzii Revoluționare, Iranul a încercat să-și justifice atacurile asupra țărilor arabe din Golf și a transmis un mesaj lipsit de echivoc. E drept că tonul este unul extrem de ferm.
„Ceea ce am făcut a fost să anunţăm decizia noastră conform căreia, în cazul în care centralele electrice vor fi atacate, Iranul va riposta vizând centralele electrice ale regimului de ocupaţie şi centralele electrice ale ţărilor din regiune care furnizează energie electrică bazelor americane, precum şi infrastructurile economice, industriale şi energetice în care americanii deţin participaţii”, se arată în comunicatul oficial (care se referă la Israel ca la un „regim de ocupaţie”).
Iar pentru a nu lăsa loc de interpretări, oficialii de la Teheran au adăugat sec: „Nu vă îndoiţi că vom face acest lucru”.
Strâmtoarea Ormuz, miza conflictului
Dar de ce este atât de importantă această strâmtoare? Până la urmă, întregul conflict se învârte în jurul controlului asupra rutelor energetice vitale. Amenințarea iraniană de a închide complet strâmtoarea Ormuz, dacă SUA îi atacă infrastructura energetică, pune pe jar piețele globale și ridică semne de întrebare cu privire la stabilitatea întregii regiuni. Controlul acestei căi navigabile este, în esență, o pârghie de presiune imensă în negocierile geopolitice.
