Iranul cere închiderea bazelor SUA după planul în 15 puncte al lui Trump
Tensiunile dintre Teheran și Washington ating un nou prag. Iranul a transmis Statelor Unite o serie de condiții extrem de dure, printre care se numără închiderea tuturor bazelor militare americane din Golful Persic și stabilirea unui nou regim de transport maritim în strategica Strâmtoare Ormuz. Aceste solicitări vin ca răspuns la un plan de pace în 15 puncte, înaintat de administrația Trump.
Condiții considerate nerealiste
Teheranul vrea control total. Noua procedură propusă pentru Strâmtoarea Ormuz ar permite Iranului să colecteze plăți de la navele care o tranzitează, o măsură inspirată de modelul egiptean din Canalul Suez. Lista cerințelor nu se oprește aici. Iranienii solicită ridicarea tuturor sancțiunilor, garanții ferme că ostilitățile nu vor fi reluate și, foarte important, încetarea atacurilor Israelului asupra Hezbollah în Liban.
Oficialii americani, însă, privesc aceste cerințe cu scepticism. Ei le consideră nerealiste și sunt de părere că ajungerea la un acord a devenit acum mult mai dificilă decât înainte de recenta operațiune militară americano-israeliană.
Nu există niciun contact direct între părți.
Toate mesajele dintre Teheran și Washington au fost transmise prin intermediari abia la sfârșitul săptămânii trecute. Mai mult, Iranul a cerut anterior și despăgubiri, alături de retragerea completă a trupelor americane din regiune. La un moment dat, Teheranul explora chiar deschiderea Strâmtorii Ormuz cu condiția ca livrările de petrol să fie plătite în yuani chinezești.
Planul american în 15 puncte
Dar ce conține, mai exact, acest plan american care a stârnit o asemenea reacție? Propunerea în 15 puncte a fost transmisă Teheranului de Casa Albă prin intermediul Pakistanului. Documentul abordează principalele puncte de conflict, de la programul nuclear iranian și rachetele balistice, până la controlul rutelor maritime. Hai să vedem ce cereau americanii:
- Iranul să demonteze complet capacitățile nucleare existente.
- Să renunțe definitiv la dezvoltarea de arme nucleare.
- Să oprească orice activitate de îmbogățire a uraniului pe teritoriul său.
- Să transfere toate materialele îmbogățite către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), printr-un acord etapizat.
Planul prevedea, si, închiderea unor instalații nucleare cheie (inclusiv cele de la Natanz, Isfahan și Fordow), care ar fi urmată de inspecții internaționale extinse și măsuri stricte de transparență.
Securitatea regională și oferta Washingtonului
În privința securității regionale, planul american este la fel de direct. Se cere Iranului să abandoneze strategia sa de rețea „proxy” și să pună capăt finanțării și înarmării grupurilor armate aliate. O altă cerință esențială este asigurarea că Strâmtoarea Ormuz rămâne deschisă ca o cale maritimă liberă. Iar programul de rachete al Iranului ar urma să fie supus unor restricții severe, limitându-i-se raza de acțiune și cantitatea, cu o utilizare permisă strict pentru autoapărare.
Numai că Washingtonul oferea și ceva la schimb. În cazul acceptării planului, Iranul ar fi primit o ridicare completă a sancțiunilor și sprijin pentru un program civil de energie nucleară, centrat pe centrala de la Bushehr. În plus, ar fi fost eliminat mecanismul de „snapback”, cel care permite reimpunerea rapidă a sancțiunilor internaționale.
Întregul proces de mediere a fost complex. Șeful armatei Pakistanului, mareșalul Syed Asim Munir, a jucat un rol cheie de intermediar, iar oficiali egipteni și turci au încurajat implicarea Iranului în acest dialog. Ca răspuns la cererile anterioare ale Iranului, Washingtonul a accelerat deja desfășurarea a mii de pușcași marini în Orientul Mijlociu.
