Israelul votează, dar desemnarea premierului poate dura săptămâni sau luni

Israelienii votează marți, 27 octombrie 2026, însă desemnarea următorului premier poate necesita săptămâni sau luni. Premierul Benjamin Netanyahu și principalul său adversar, generalul în rezervă Gadi Eisenkot, depind de negocierile de după scrutin pentru a strânge sprijinul a 61 de parlamentari. Dacă niciunul nu reușește, țara poate ajunge la alte alegeri.

Alegătorii stabilesc componența parlamentului, nu aleg direct șeful guvernului. Niciuna dintre principalele formațiuni nu este așteptată să obțină singură majoritatea necesară. Sondajele indică o competiție strânsă între cele două blocuri politice, care ar putea rămâne amândouă sub pragul de guvernare.

Primul loc la urne nu asigură conducerea guvernului

Aproximativ 12 partide principale concurează pentru cele 120 de mandate ale Knessetului, parlamentul israelian, potrivit NPR. Liderul unei formațiuni poate deveni premier chiar dacă partidul său nu termină primul: decisivă este capacitatea de a aduna o majoritate parlamentară.

Secțiile se închid marți la ora locală 22:00, corespunzătoare orei 19:00 GMT. Imediat după aceea, cele trei mari televiziuni israeliene vor prezenta estimările rezultate din sondajele realizate la ieșirea de la urne.

Aceste estimări oferă, de regulă, o imagine a votului, dar pot exista diferențe între televiziuni și față de numărătoarea oficială. Rezultatele oficiale urmează să fie publicate în zilele următoare.

Președintele Israelului, Isaac Herzog, al cărui rol este în mare parte ceremonial, va discuta apoi cu liderii tuturor partidelor. El îi va încredința formarea guvernului candidatului considerat cel mai capabil să obțină susținerea necesară.

Candidatul desemnat are la dispoziție cel mult șase săptămâni pentru a construi majoritatea. Dacă tentativa eșuează, această posibilitate poate fi oferită altor candidați.

În negocieri, formațiunile mici pot furniza mandatele decisive. Pentru sprijinul lor, liderii partidelor mari oferă de obicei posturi în guvern, bugete sau angajamente privind anumite politici.

Partidele arabe pot influența învestirea fără să intre în coaliție

Netanyahu și Eisenkot au exclus până acum un parteneriat cu formațiunile conduse de politicieni arabi. Acestea ar putea totuși permite instalarea unui guvern minoritar condus de Eisenkot, susținându-l din afara coaliției sau abținându-se la votul de învestire.

În cursă se află două partide predominant arabe. Unul dintre ele, Lista Arabă Unită, cunoscută și ca Ra’am, a devenit în 2021 primul partid arab islamist care a participat la o coaliție de guvernare israeliană.

Ra’am se declară dispus să colaboreze cu formațiuni predominant evreiești în schimbul unor politici pentru combaterea criminalității și îmbunătățirea locuințelor, infrastructurii și a altor condiții din comunitatea arabă. Această minoritate reprezintă aproximativ 20% din populația Israelului.

Reticența aproape tuturor marilor partide predominant evreiești față de sprijinul formațiunilor arabe, inclusiv a partidului condus de Eisenkot, poate împiedica opoziția să obțină majoritatea necesară.

Eisenkot încearcă pentru prima dată să devină premier

Fost șef al armatei israeliene, Eisenkot conduce noul partid de centru-dreapta Yashar, al cărui nume înseamnă drept sau integru. Formațiunea reunește politicieni de centru și de dreapta moderată, iar potențialii săi aliați se întind de la dreapta până la stânga liberală.

Este prima sa candidatură la conducerea guvernului. Eisenkot a promis că nu va participa la un executiv condus de Netanyahu. Fiul său, Gal, militar israelian, a fost ucis în războiul din Gaza.

Netanyahu, premierul cu cea mai lungă perioadă la conducerea Israelului, solicită un nou mandat după ce a condus guvernul cel mai orientat spre dreapta din istoria țării. Coaliția sa a inclus două partide evreiești ultraortodoxe și formațiunile religios-naționaliste de extremă dreapta conduse de Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich.

Campania premierului pune accent pe realizările militare ale Israelului și pe relația sa apropiată cu președintele Trump, care și-a exprimat recent sprijinul pentru el. Confruntarea cu Iranul și obiectivul înlăturării regimului iranian ocupă un loc central în mesajele sale.

Netanyahu a condus Israelul în cei peste trei ani de război și conflict regional de după atacurile conduse de Hamas din 7 octombrie 2023, de la războiul din Gaza până la confruntările care au implicat Libanul, Iranul, Siria și Yemenul.

Ancheta asupra atacului din 2023 și serviciul militar separă cele două tabere

Disputa electorală privește și răspunderea instituțiilor, recrutarea militară și puterea instanțelor:

Atacul din 7 octombrie 2023, în care aproximativ 1.200 de oameni au fost uciși și 251 luați ostatici, a alimentat cererile pentru o comisie de anchetă de stat asupra eșecurilor politice și de securitate care l-au precedat. Netanyahu s-a opus solicitărilor. Eisenkot și alți lideri ai opoziției promit înființarea comisiei la scurt timp după preluarea puterii.

Armata afirmă că are nevoie de personal suplimentar după aproape trei ani de lupte pe mai multe fronturi, care au solicitat militarii activi și rezerviștii. Netanyahu, dependent de sprijinul partidelor ultraortodoxe, s-a opus recrutării bărbaților din această comunitate. Eisenkot propune extinderea serviciului militar la mai mulți evrei ultraortodocși.

Înaintea atacului din 2023, guvernul Netanyahu a promovat o reformă care ar fi redus puterea Curții Supreme și ar fi sporit influența coaliției asupra numirii judecătorilor. Proiectul a provocat unele dintre cele mai ample proteste din istoria Israelului. Partenerii de extremă dreapta vor reluarea limitării puterii instanțelor, în timp ce Eisenkot susține o justiție independentă și puternică.

Războaiele din Gaza și din regiune, precum și politicile din Cisiordania ocupată, au afectat relațiile cu numeroase guverne. Sprijinul public pentru Israel în Statele Unite a scăzut puternic. Netanyahu susține că forța militară a îmbunătățit poziția strategică a țării; Eisenkot și aliații săi avertizează că izolarea internațională amenință economia, diplomația și securitatea.

Netanyahu este judecat pentru corupție și susține că acuzațiile au motivație politică.

Diferențele privesc și coloniile din Cisiordania

Nici Netanyahu, nici Eisenkot nu susțin în prezent crearea unui stat palestinian într-un viitor previzibil. Pozițiile lor diferă însă în privința instituțiilor, a Cisiordaniei ocupate și a relațiilor externe.

Partenerii de extremă dreapta ai premierului susțin extinderea coloniilor și au cerut anexarea Cisiordaniei și expulzarea palestinienilor, poziții care au atras sancțiuni din partea Regatului Unit și din Europa.

Eisenkot promite măsuri împotriva violențelor comise de coloniști israelieni și împotriva avanposturilor ilegale inclusiv potrivit legislației israeliene. El s-a opus construirii de colonii în zona E1, la est de Ierusalim. Criticii proiectului susțin că acesta ar fragmenta suplimentar Cisiordania și ar îngreuna crearea unui stat palestinian cu teritoriu continuu.

Blocajul poate menține guvernul Netanyahu în funcție

Dacă negocierile nu produc o majoritate, ar urma un alt scrutin în lunile următoare. NPR plasează eventualele alegeri repetate anul viitor și prezintă patru scenarii posibile, nu acorduri deja încheiate:

Aliații lui Eisenkot ar putea renunța la promisiunile electorale și accepta sprijinul unuia sau mai multor partide arabe, în interiorul coaliției ori din afara ei, inclusiv pentru un guvern minoritar.

Netanyahu și Eisenkot ar putea participa la un guvern larg de uniune, deși liderul Yashar a exclus să servească sub conducerea actualului premier.

Netanyahu ar putea accepta un acord judiciar care să închidă acuzațiile penale în schimbul retragerii din funcția de premier, urmând să ocupe un post ministerial important sub conducerea lui Eisenkot.

Niciuna dintre tabere nu ar putea forma guvernul, iar Netanyahu ar continua ca premier interimar până la repetarea alegerilor.

Chiar fără instalarea imediată a unui cabinet Eisenkot, o majoritate parlamentară opusă lui Netanyahu ar putea încerca să aleagă alt președinte al Knessetului, să înființeze comisia pentru atacurile din 7 octombrie și să avanseze legislația privind serviciul militar al ultraortodocșilor.

Partidul Likud al premierului promovează deja pe panouri electorale un scenariu în care ar putea contesta scrutinul prin acuzații de fraudare.

În eventualitatea interimatului, serviciile publice ar continua să funcționeze, dar guvernul nu ar avea autoritatea de a adopta schimbări majore de politică. Repetarea votului nu asigură nici ea depășirea blocajului: precedentele alegeri naționale, din noiembrie 2022, au fost al cincilea scrutin în trei ani și jumătate.