Le Monde: Scepticism german privind viitorul UE în era Trump
Capacitatea Uniunii Europene de a rezista ascensiunii partidelor naționaliste și unei posibile administrații Trump este pusă la îndoială la Berlin. Corespondenta ziarului Le Monde, citată de News, scrie despre un scepticism fără precedent în Germania, care generează temeri privind o vulnerabilitate pe termen lung și o marginalizare progresivă a Europei. Unele voci susțin formarea unui nucleu dur de state dispuse să coopereze în domeniul securității.
Un scepticism în creștere față de proiectul european
O neîncredere tot mai mare în Germania privind capacitatea UE de a depăși statutul de spațiu economic a apărut pe fondul mai multor factori: succesul partidelor naționaliste, patru ani de război în Ucraina fără perspective de pace și dificultatea celor 27 de state membre de a contracara atacurile lui Donald Trump. „Există un scepticism crescând față de proiectul european”, recunoaște Franziska Brantner, copreședinta Verzilor germani.
Franziska Brantner a detaliat provocările curente: „Când îl apăr, mi se spune: Cu cine vrei să-ţi construieşti Europa? Giorgia Meloni este eurosceptică; Ungaria, Cehia şi Slovacia sunt la fel, Emmanuel Macron nu mai are putere, iar Franţa ar putea să se îndrepte spre extrema dreaptă în 2027. Renunţăm să avansăm, în special în domeniul apărării şi securităţii, din cauza ipotezei că Marine Le Pen ar putea ajunge la Elysée în 2027. Dacă continuăm aşa, permiţându-i lui Trump să ne dezbine, sfârşitul UE este posibil”, a explicat lidera ecologistă.
Sfârșitul UE, o idee care nu mai este tabu
Posibilitatea dispariției Uniunii Europene este un subiect discutat tot mai deschis. „Sfârşitul UE nu mai este un tabu”, a scris eseista Sabine Rennefanz într-o cronică publicată în Der Spiegel pe 8 ianuarie. În opinia sa, UE este la capătul puterilor și profund divizată pe teme esențiale, precum noul imperialism al Statelor Unite și al Rusiei. „Când ne amintim de începuturile Uniunii Europene, prezentul pare dezamăgitor. UE nu este în descompunere şi nici incapabilă să acţioneze, dar s-a slăbit din interior”, a afirmat Rennefanz.
Deși mult timp a fost un scenariu de neimaginat, sfârșitul UE este acum „o idee neplăcută despre care nimeni nu vrea să vorbească”, consideră autoarea. Rennefanz adaugă că nu ar fi surprinsă dacă, în decurs de zece ani, Uniunea ar înceta să mai existe, nu printr-o revoluție, ci printr-o erodare treptată a relevanței sale. „Tratatele ar rămâne, la fel şi clădirile. Doar ideea politică care le-ar sta la bază ar dispărea”, a anticipat aceasta.
Liderii politici, între prudență și dezamăgire
Friedrich Merz, considerat o speranță pentru relansarea europeană în eventualitatea preluării guvernului german în mai 2025, a adoptat o atitudine mai prudentă. Pe 9 decembrie 2025, acesta i-a sugerat lui Donald Trump o alternativă: „Dacă nu doriţi Europa, măcar faceţi din Germania partenerul vostru”. Deși a promis un discurs major despre viitorul Europei, în stilul celui susținut de Emmanuel Macron la Sorbona în 2017, președintele Uniunii Creștin-Democrate (CDU) nu a prezentat încă o viziune clară.
Prudența sa este alimentată de mai multe dezamăgiri. Printre acestea se numără opoziția Franței față de acordul de liber-schimb UE-Mercosur și rezervele Parisului privind folosirea activelor rusești înghețate pentru sprijinirea Ucrainei. Blocajul proiectului avionului de luptă franco-german, atribuit incapacității președintelui francez de a-l avansa, a adâncit sentimentul de frustrare în Germania.
UE ar putea pieri din cauza indiferenței
Într-o analiză din 11 ianuarie, cotidianul de centru-stânga Süddeutsche Zeitung avertiza că „nimeni nu pare să se preocupe serios de UE”, deși aceasta este singura entitate capabilă să apere modelul de viață european. Publicația a anticipat „căderea Europei începând cu anul viitor (2027)”, ca urmare a victoriei partidelor populiste în Franța și Polonia. „UE trebuie să fie mai integrată politic? Să aibă un lider ales prin vot direct? Să fie o federaţie de state-naţiuni? Să aibă o armată comună? Nimeni nu se mai preocupă de aceste întrebări. Mai degrabă preşedintele american dă tonul dezbaterilor în Europa”, a consemnat autorul, exprimându-și temerea că „UE va pieri din cauza indiferenţei”.
Un parlamentar social-democrat a recunoscut o implicare redusă chiar și din partea partidelor pro-europene, motivată de probabilitatea scăzută a obținerii unor rezultate pe termen scurt. Istoricul Andreas Rödder, un apropiat al CDU, a acuzat partidul că evită dezbaterile pe această temă. El a subliniat două critici des întâlnite: pierderea de influență a UE în chestiunile de securitate și reglementarea excesivă de la Bruxelles.
Ideea unui „nucleu dur” pentru securitate
Ca răspuns la aceste provocări, numeroși analiști germani promovează ideea unui „nucleu dur” de state dispuse să coopereze în domeniul securității. O opțiune ar fi reactivarea fostei Uniuni a Europei Occidentale, în eventualitatea unei retrageri a Statelor Unite din NATO. Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de Securitate de la München, a evocat formarea unui grup de țări pregătite să avanseze prin renunțarea la regula unanimității, o inițiativă ce ar fi susținută, în opinia sa, de mulți membri ai guvernului german.
Franziska Brantner a susținut ideea: „Trebuie să recreăm o comunitate europeană de apărare, ca în 1952. Dar nu la nivelul celor 27, este evident. Europa nu a avansat niciodată decât în format restrâns, cum a fost cazul la crearea euro sau a spaţiului Schengen”. Friedrich Merz este de acord cu această perspectivă și favorizează formatul „E3” (Regatul Unit, Franța și Germania), care ar putea fi extins pentru a include Italia și Polonia. Acest format este considerat mai eficient decât o alianță a tuturor celor 27 de state membre.
