Lumea se împarte la Beijing? Deciziile Trump și Xi Jinping privesc și România
Președinții Statelor Unite, Donald Trump, și Chinei, Xi Jinping, se întâlnesc joi la Beijing pentru discuții cruciale, ce ar putea redefini sferele de influență la nivel global. Analiștii internaționali anticipează dezbateri intense pe teme precum războaiele din Orientul Mijlociu și Ucraina, dar și statutul Taiwanului, cu implicații majore pentru economia mondială și securitatea regională.
Negocieri delicate: Iran, Taiwan și mizele ascunse
Vizita liderului de la Casa Albă în capitala Chinei vine într-un moment de tensiuni geopolitice crescute. Financial Times a sugerat că Trump ar putea cere Beijingului să nu mai sprijine Iranul, iar în schimb, China ar putea solicita recunoașterea controlului său asupra Taiwanului. Oare chiar se prefigurează un asemenea „troc”?
„Aș fi foarte prudentă cu ideea unui „troc” formal Iran, Taiwan. Este posibil ca Beijingul să încerce să lege dosarele între ele, pentru că aceasta este logica marilor negocieri strategice: fiecare parte încearcă să transforme vulnerabilitatea celeilalte în monedă de schimb.” – Raluca Moldovan, politolog UBB Cluj
Politologul Raluca Moldovan, de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, a explicat pentru Adevarul că, deși Trump are nevoie de sprijinul chinez în dosarul iranian, o concesie prea mare pe Taiwan ar fi extrem de riscantă pentru Washington. Taiwanul nu este doar o monedă de schimb, ci un pilon central în arhitectura de securitate din Indo-Pacific și în lanțurile globale de semiconductori. O astfel de decizie ar putea genera panică în Japonia, Coreea de Sud și Australia, semnalând o slăbiciune strategică a SUA. Mai degrabă, se așteaptă un schimb de gesturi limitate: un ton mai prudent al SUA pe Taiwan, în schimbul unei poziții chineze mai constructive privind Iranul.
Tactici agresive și credibilitatea SUA
Dincolo de titlurile senzaționale, e drept că asistăm mai degrabă la o tactică de negociere agresivă, în stilul caracteristic al lui Trump, decât la o intenție reală de a „vinde” Taiwanul. Trump folosește adesea ambiguitatea ca instrument de presiune, lăsând impresia că orice poate fi negociat. Numai că Taiwanul este mult prea important pentru a fi tratat doar ca un activ tranzacțional. Dacă Washingtonul dă impresia că sprijinul pentru Taiwan poate fi ajustat în funcție de alte priorități, atunci credibilitatea strategică a SUA este afectată. Pentru Beijing, chiar și o mică ambiguitate americană este valoroasă, putând fi interpretată ca o fisură în angajamentul american față de Taipei.
Rusia, Ucraina și rolul Chinei
Se spune că Rusia și petrolul iranian se află și ele pe agenda de lucru. Trump are nevoie de China nu pentru că Beijingul ar putea „ordona” Rusiei să oprească războiul, ci pentru că Beijingul este una dintre puținele capitale care pot modifica, măcar parțial, calculul strategic al Moscovei. China este importantă pentru Rusia economic, diplomatic și tehnologic, oferind Moscovei oxigen economic și o formă de acoperire diplomatică.
„Beijingul nu are interesul să vadă Rusia înfrântă sau destabilizată. O Rusie slăbită, dar dependentă de China, este utilă pentru Beijing: consumă resurse occidentale, menține presiunea asupra Europei și oferă Chinei un partener strategic subordonat.” – Raluca Moldovan, politolog UBB Cluj
China are pârghii, dar nu va „forța” Putinul să negocieze în sensul occidental al termenului. Beijingul nu vrea o Rusie complet victorioasă, dar nici o Rusie înfrântă, care ar reechilibra raportul de forțe în favoarea Occidentului. Prelungirea conflictului din Ucraina a avut și avantaje pentru Beijing: a divizat atenția Occidentului, a accelerat dependența Rusiei de China și a creat un context în care Beijingul se poate prezenta Sudului Global ca alternativă la ordinea occidentală. Iar pentru țări precum România, orice relaxare față de China trebuie evaluată nu doar economic, ci și strategic, fiindcă dependențele economice pot deveni rapid pârghii politice.
Plusvaloare locală și dependențele economice
Europa de Est, implicit România, este importantă pentru China ca poartă de acces către piața europeană și ca spațiu logistic. Beijingul ar putea urmări acces mai bun pentru companiile chineze, mai puține restricții asupra investițiilor și o atitudine mai flexibilă față de infrastructura digitală și tehnologiile verzi. V-ați gândit vreodată cum un acord negociat la mii de kilometri distanță poate influența prețul mașinilor electrice sau al panourilor solare pe piața românească? orice dependență economică de China, fie că vorbim de investiții în infrastructură sau importuri de componente tehnologice, poate deveni o pârghie politică, cu implicații directe pentru suveranitatea și direcția strategică a României.
Diplomația cipurilor și AI-ul, noua miză
Prezența unei delegații importante de oameni de afaceri, incluzând nume precum Elon Musk (Tesla), Tim Cook (Apple) și Jensen Huang (Nvidia), subliniază importanța diplomației economice directe. America poate oferi Chinei acces selectiv la anumite tehnologii și predictibilitate comercială, dar la schimb dorește achiziții chineze de produse americane și deschidere pentru companii. Totuși, ceea ce doresc companiile americane nu coincide întotdeauna cu ceea ce cere logica de securitate națională a SUA.
Diplomația cipurilor și AI-ul au devenit cel puțin la fel de importante ca balanța comercială clasică. Cine controlează infrastructura tehnologică a secolului XXI, de la cipurile avansate la infrastructura AI și pământurile rare, controlează o parte importantă din puterea globală. Un acord pe pământuri rare, esențiale pentru apărare și tehnologii avansate, ar fi ușor de prezentat ca o victorie politică pentru Trump. Foreign Policy notează că se discută o posibilă extindere a armistițiului privind controalele la export pentru pământuri rare, chiar dacă restricțiile chineze continuă să afecteze materiale importante. ce se va întâmpla cu aceste negocieri de anvergură.
