Lupta pe 22 de companii de stat – planul Guvernului vs blocajul PSD
Vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat un plan pilot pentru reformarea a 22 de companii de stat, inspirat dintr-un model abandonat în 1997. În replică, PSD a lansat un proiect de lege care blochează privatizările firmelor rentabile. Ambele inițiative sunt văzute ca politici depășite, menite să conserve controlul statului asupra economiei.
Miza reală este protejarea unui sistem bazat pe interese de partid și contracte avantajoase.
Un plan de reformă cu probleme vechi
Programul propus de Oana Gheorghiu se bazează pe un model introdus în 1993 de PDSR, precursorul PSD. Acesta prevede programe de investiții la companii precum ELCEN, Oil Terminal și CFR SA, însă fără o restructurare reală a proceselor interne. Criticii arată că astfel de investiții sunt ineficiente și reprezintă o risipă de bani publici. Multe firme de stat au mai încercat această abordare, pornind de la premisa falsă că investițiile înseamnă automat și restructurare, iar rezultatele au fost zero.
Rezultatele mai bune înregistrate de unele companii din sectorul energetic nu au venit din management performant, ci dintr-o conjunctură favorabilă de piață sau din faptul că dețin un monopol.
În România, restructurarea companiilor de stat înainte de privatizare a eșuat aproape de fiecare dată, cu excepții notabile precum Hidroelectrica. Singura soluție viabilă pentru eficientizarea acestor companii ar fi privatizarea, prin listarea la bursă și majorări succesive de capital.
PSD vrea să blocheze listările la bursă
Proiectul de lege al PSD pare să aibă un scop precis. Acesta propune stoparea privatizărilor firmelor rentabile pentru o perioadă de doi ani.
Însă miza nu este oprirea privatizării în sine, un obiectiv pe care niciun partid nu și-l asumă public. Adevăratul scop ar fi blocarea listării la bursă a acestor companii. Vânzarea chiar și a unor pachete minoritare de acțiuni ar schimba structura acționariatului și, implicit, ar duce la o modificare a componenței consiliilor de administrație.
Mai exact, PSD încearcă să protejeze pozițiile clientelei politice numite în ultimii ani la conducerea firmelor de stat. Aceste persoane, descrise drept „extractori de rente”, beneficiază de funcții și contracte avantajoase tocmai datorită controlului politic.
Legea guvernanței corporative, un eșec birocratic
La baza problemelor stă Ordonanța de Urgență 109/2011 privind guvernanța corporativă, un act normativ considerat ineficient și birocratic. Deși modificată, legea nu atinge interesele politice. De exemplu, procesul de selecție a unui administrator într-o companie publică implică aproximativ 36 de proceduri și durează 150 de zile. Procesul este costisitor și nu garantează eliminarea numirilor pe criterii politice, cum se observă în cazurile Carpatica Feroviar România SA sau la CFR Călători, unde procesul este mult întârziat.
Ordonanța obligă companiile de stat să întocmească 13 tipuri de raportări trimestriale, semestriale și anuale pentru Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Aceste documente stufoase nu sunt citite de nimeni, dar reprezintă o povară birocratică uriașă.
Și mai grav, legea impune prezența funcționarilor publici în consiliile de administrație, deși aceștia nu au expertiză în afaceri. Tot funcționarii din ministere sunt cei care întocmesc „scrisorile de așteptări”, documente care stabilesc strategia de afaceri a unei companii despre care nu au cunoștințe detaliate.
AMEPIP, agenția responsabilă cu supravegherea, are doar 60 de angajați pentru a monitoriza 1.400 de întreprinderi. O soluție pentru a ieși din acest blocaj ar putea fi fuziunea unor companii de stat, înființarea de holdinguri și majorarea de capital prin oferte publice inițiale (IPO).
