Meditațiile costă 6.234 lei pe an, dublu față de 2021
Costul mediu anual al meditațiilor a atins 6.234 de lei pe copil, dublu față de februarie 2021, când era 2.471 de lei, conform studiului Salvați Copiii din 2024. Această creștere ridică o întrebare importantă pentru pregătirea examenelor: poate inteligența artificială, un instrument gratuit și disponibil oricând, prelua o parte din rolul meditațiilor clasice?
Părinții resimt primii schimbarea, deoarece presiunea este acum atât educațională, cât și bugetară. Același studiu arată că, în medie, aproape 10.000 de lei pe an se cheltuiesc pe meditații, after school și materiale didactice, iar meditațiile reprezintă cea mai mare parte a sumei. Pentru o familie, diferența dintre o soluție plătită săptămână de săptămână și una gratuită înseamnă câteva mii de lei eliberați din bugetul anual.
Miza depășește costul unei ședințe. Când pregătirea suplimentară devine aproape o regulă pentru examen, copiii cu acces la bani intră în cursă cu un avantaj. Cei din medii vulnerabile rămân mai departe de aceeași linie de start. Amploarea meditațiilor arată și limitele sistemului școlar: orele de la clasă nu reușesc, pentru mulți elevi, să acopere nevoia reală de consolidare.
Meditațiile private, preferate orelor remediale
Un studiu al Ministerului Educației din 2024 indică faptul că 43% dintre liceeni se pregătesc suplimentar prin meditații private pentru examenul de Bacalaureat. În același timp, 25% participă la orele remediale organizate de școală. Aceasta înseamnă că meditațiile private sunt folosite cu 18 puncte procentuale mai mult decât orele remediale din sistemul public.
Presiunea începe devreme, nu doar în ultimul an de liceu. Mihnea Haiduc, președintele Consiliului Național al Elevilor, descrie mecanismul care împinge familiile spre această cheltuială.
„Aproape fiecare elev ia meditații chiar din clasa a VII-a sau a XI-a, pentru cele două examene naționale. Examenul de la finalul clasei a VIII-a, în special, pune o presiune foarte mare pe copii și, indirect, pe părinți, miza fiind foarte mare: admiterea la un liceu bun.”
Mihnea Haiduc leagă fenomenul și de condițiile din clasă: efective mari și diferențe de nivel pe care profesorul nu le poate acoperi în același ritm pentru toți elevii. El spune că, într-o clasă de 30 de copii, nivelurile sunt diferite, iar cei care nu sunt printre cei mai buni ajung, de regulă, să apeleze la meditații.
O piață amplă, între interdicții legale și obligații fiscale
Dimensiunea economică a fenomenului se vede și în datele fiscale. O analiză Economica.net, bazată pe datele ANAF, potrivit Adevarul, arată că puțin peste 12.000 de profesori au declarat venituri din meditații în 2024, cu aproape 9% mai mult decât în 2023 și cu 84% peste nivelul din 2018. Valoarea totală declarată a ajuns la 198 de milioane de lei în 2024.
Pe piață, prețul mediu este de 100-200 de lei pentru o ședință de două ore. Există însă oferte de la 50 de lei până la 250 de lei. Diferența de cinci ori dintre capetele intervalului arată că accesul la pregătire suplimentară depinde puternic de bugetul familiei.
Legea trasează o limită clară pentru profesori. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 prevede:
„Personalului didactic îi este interzis să desfășoare activități de pregătire suplimentară, contra cost, cu elevii de la clasa/clasele la care este încadrat în anul școlar în curs.”
Din punct de vedere fiscal, meditațiile sunt venituri din activități independente dacă sunt desfășurate continuu, iar profesorii au obligația de a declara și impozita aceste venituri.
Raportul QX, Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România, întocmit sub coordonarea fostului ministru al Educației, Daniel David, nu contestă existența meditațiilor, dar cere o reglementare mai clară a acestei piețe.
„Meditațiile sunt un mecanism normal într-o societate, dar acestea trebuie reglementate mai bine, astfel încât să nu interfereze cu procesul de învățământ la clasă/în școală (nu se fac meditații în timpul celor opt ore zilnice dedicate procesului de învățământ) și să nu implice conflicte de interese.”
Același raport avertizează că un procent prea mare de absolvenți nu asimilează eficient competențele-cheie în relație cu programele sau cu folosirea lor în viața cotidiană. Acest lucru este, conform formulării documentului, „un risc de securitate națională”.
Inteligența Artificială nu elimină complet profesorul
În acest context, inteligența artificială apare ca alternativă cu cost zero pentru elevul care are deja acces la internet și la un dispozitiv. Pentru familiile care plătesc luni și ani la rând, promisiunea este simplă: mai mult exercițiu, disponibil oricând, fără tariful unei ședințe de două ore.
Din datele și pozițiile publice citate, inteligența artificială nu apare încă drept înlocuitor integral al meditației clasice. Mihnea Haiduc spune că elevii folosesc deja astfel de aplicații, însă rolul lor este mai degrabă unul complementar.
El explică faptul că unii colegi folosesc aplicații și site-uri de acest tip pentru un plus de exercițiu, fără ca acestea să înlocuiască total meditația autentică. Asta înseamnă, în practică, că inteligența artificială poate reduce o parte din nevoia de explicații repetitive sau de antrenament, dar nu a eliminat încă dependența de pregătirea plătită, mai ales în anii cu examene naționale.
Există și o poziție favorabilă utilizării acestor instrumente. În materialul sursă este citat un expert în educație, neidentificat nominal, care afirmă: „Încurajez toți copiii să folosească AI.” Din informațiile disponibile aici nu rezultă însă că inteligența artificială ar putea înlocui complet mentoratul profesorului sau că există date despre o proporție clară în care meditațiile clasice ar urma să fie substituite.
Cum citiți factura meditațiilor înainte de examen
Pentru o familie, primul reper util este raportul dintre cost și durată. La un preț de 100-200 de lei pentru o ședință de două ore, și uneori pentru 2 sau 3 materii pe săptămână, cheltuiala se mută rapid din zona ocazională în cea lunară și apoi anuală. Dacă pregătirea începe din clasa a VII-a sau a VIII-a, așa cum spune președintele CNE, factura finală nu este una de moment, ci se întinde pe ani.
Al doilea reper este tipul de nevoie al copilului. Datele disponibile arată că aplicațiile bazate pe inteligența artificială sunt folosite, deocamdată, pentru exercițiu suplimentar. Acolo unde problema este lipsa de consolidare sau nevoia de lucru repetat, ele pot funcționa ca sprijin fără costul unei ședințe. Acolo unde presiunea vine din diferențele mari de nivel din clasă sau din nevoia de îndrumare constantă, meditația clasică rămâne, din informațiile existente, soluția pe care elevii o folosesc mai des.
Mai există un criteriu simplu: relația cu școala. Dacă elevul are acces la ore remediale, merită observat că acestea există deja în sistem, chiar dacă sunt folosite de 25% dintre elevi, față de 43% în cazul meditațiilor private pentru Bacalaureat. Diferența arată că școala oferă o opțiune mai puțin folosită decât piața privată, nu că opțiunea lipsește.
Pentru părinți, schimbarea concretă de acum înainte este că pregătirea suplimentară nu mai înseamnă automat doar profesorul plătit la oră: între orele remediale, meditațiile clasice și instrumentele de inteligență artificială folosite complementar, alegerea începe să se vadă direct în bugetul lunar și în timpul pe care copilul îl petrece, săptămână de săptămână, în afara școlii.
