Mia Schem a petrecut 55 de zile în captivitate în Gaza. Tânăra franco-israeliană a fost răpită de Hamas și maltratată

Cincizeci și cinci de zile, față de cele 5 zile petrecute în tunelurile din Gaza înaintea eliberării, rezumă mărturia dată de Mia Schem (21 de ani), supraviețuitoare a atacului Hamas de la festivalul Nova, la Expoziția Nova din Londra. Tânăra franco-israeliană a povestit cum a fost împușcată, răpită și ținută ostatică după atacul din 7 octombrie 2023, din deșertul Negev, la 3 mile de granița Israel-Gaza.

Răpirea și drumul spre captivitate

Spre deosebire de cei 251 de ostatici luați atunci, Mia Schem a fost prima persoană care a apărut într-o înregistrare video publicată de Hamas. Drumul spre captivitate a început la ora 6:29 dimineața, când ea și prietenul ei, Elia Toledano, se aflau la festivalul unde atacul s-a soldat cu moartea a 378 de participanți.

Cei doi au încercat să fugă cu mașina, dar au întâlnit pe drum aproximativ 40 de militanți Hamas care trăgeau în vehicule. Mașina în care se aflau a fost ciuruită de gloanțe și s-a răsturnat de două ori. Ascunsă la pământ, Mia Schem a fost împușcată în braț de la mică distanță, apoi ea și Elia Toledano au fost duși în Fâșia Gaza.

În interviul acordat pentru The Independent, Mia Schem a reconstituit începutul acelei dimineți cu un detaliu care face tragedia și mai apăsătoare: invitația la festival venise chiar dintr-o conversație banală dintre doi tineri.

„Îmi amintesc că l-am întrebat pe Elia: «Vrei să mergi la Festivalul Nova?» și el mi-a spus «Da, de ce nu?»”

Tot ea a spus că, în primele momente ale atacului, nu a existat nicio intervenție care să îi scoată din zonă. Potrivit Independent, Mia Schem a relatat că ea și Elia Toledano ar fi fost primii care i-au văzut pe atacatori.

„Eu și Elia am fost primii oameni care au văzut teroriștii.”

Tânăra a descris apoi încercarea de a cere ajutor și momentul rănirii. „Ne spun la telefon: «Trebuie să vă ascundeți. Nu vă putem ajuta». Nimeni nu a venit să ne salveze.” Despre rana suferită, relatarea ei a rămas la fel de directă: „M-au împușcat de la mică distanță.”

Condițiile inumane din captivitate

Captivitatea nu s-a desfășurat într-un loc izolat, ci în casa răpitorului ei. Mia Schem a spus că a fost tratată ca un „animal într-o cușcă”, iar soția acestuia o maltrata refuzându-i apa și mâncarea. A mai relatat că bărbatul nu a lovit-o fizic, dar a explicat și de ce crede că s-a întâmplat asta: „Nu m-a atins, dar motivul a fost pentru că soția și copiii lui erau în spatele ușii.” Despre lipsurile de bază, mărturia ei a fost fără ocolișuri: „Nu mi-a dat apă sau mâncare.”

Cu 5 zile înainte de eliberarea ei, în timpul unui scurt armistițiu, a fost mutată în tunelurile din Gaza. Acolo a întâlnit alte 5 femei ostatice. Soarta lor nu este clarificată.

Soarta lui Elia Toledano și consecințele războiului

Mărturia despre supraviețuire este dublată de povestea lui Elia Toledano, prietenul cu care fugise de la festival. Corpul lui a fost recuperat de armata israeliană, IDF, din Fâșia Gaza la sfârșitul anului 2023, iar o investigație a armatei a stabilit că există o „probabilitate ridicată” ca el să fi murit din cauza unui atac aerian israelian. Aici stă una dintre cele mai grele consecințe ale războiului: ostaticii pot ajunge victime ale operațiunilor militare lansate tocmai pentru a lovi gruparea care i-a răpit.

Declarațiile au fost făcute la Expoziția Nova din Londra, un proiect care recreează scena festivalului cu resturi aduse din Israel. Expoziția urmează să ajungă și la Paris, Budapesta și Praga. Datele exacte nu au fost anunțate.

Pe fundal rămâne același context al conflictului. Armistițiul la care se referă Mia Schem nu a dus la o oprire pe termen lung a războiului, iar prelungirea confruntărilor și a atacurilor aeriene israeliene a agravat constant criza umanitară din Gaza. În paralel, negocierile pentru eliberarea celorlalți ostatici au fost blocate în repetate rânduri. Povești similare de supraviețuire în circumstanțe extreme pot fi regăsite în relatările despre 53 de vieți pierdute în Mediterană, unde două femei au fost singurele supraviețuitoare ale unui naufragiu.

„Este un miracol că sunt aici, și dacă Dumnezeu m-a salvat, nu renunț niciodată.”