Negocierile SUA-Iran intră în faza tehnică. Ce este în joc pentru Liban, petrol și Europa
Negocierile la nivel înalt dintre SUA și Iran s-au încheiat luni dimineață, în Elveția, cu un acord pentru continuarea discuțiilor la nivel tehnic și cu decizia de a crea o „celulă de deconflictualizare” pentru luptele din Liban. Formatul a fost mediat de Pakistan și Qatar, iar noul mecanism ar urma să includă și guvernul libanez.
În cifre, primele discuții directe de acest nivel au durat aproximativ 80 de minute, potrivit presei de stat iraniene, iar calendarul deschis acum este de 60 de zile. Raportat la ofensiva SUA-Israel asupra Teheranului, începută pe 28 februarie, și la armistițiul fragil din 8 aprilie, miza nu este doar oprirea unui episod militar punctual, ci încercarea de a trece de la o pauză instabilă la un acord permanent.
Pentru Europa, inclusiv pentru România, cele două puncte sensibile sunt evidente: sudul Libanului și Strâmtoarea Hormuz. Dacă mecanismul convenit nu oprește schimburile de foc dintre Hezbollah, susținut de Iran, și Israel, riscul este o nouă escaladare regională. Iar dacă tensiunile ating din nou ruta maritimă din Golful Persic, presiunea se mută rapid spre piața energiei, pentru că prin Strâmtoarea Hormuz trece în timp de pace o cincime din petrolul mondial.
Numai că termenii exacți ai acordului-cadru inițial nu au fost anunțați public. SUA nu a comentat imediat conținutul înțelegerii, iar informațiile disponibile până acum nu precizează cum va fi condusă celula de deconflictualizare, cine o va coordona și ce mandat operațional va avea dincolo de obiectivul general de a asigura „aderarea la încetarea operațiunilor militare în Liban”.
Luptele din Liban au rămas punctul care poate bloca întregul acord
Iranul a legat explicit ostilitățile din Liban de orice acord de încetare a focului cu SUA. Asta explică de ce noua celulă anunțată de mediatori nu este un detaliu diplomatic secundar, ci testul imediat al întregului proces început în Elveția.
Abbas Araghchi (ministrul Afacerilor Externe al Iranului) a prezentat rezultatul negocierilor ca pe un pas înainte, dar a indicat și limita lui practică.
„Medierea neobosită pakistaneză și qatară a adus progrese majore pentru a pune capăt războiului din Liban.”
Același oficial iranian a admis că utilitatea formatului va fi judecată rapid.
„Primul test real al negocierilor ar fi dacă celula de deconflictualizare va reuși să oprească luptele din Liban.”
Iar aici apare problema de fond: rămâne neclar dacă un astfel de mecanism va putea opri confruntările dintre Hezbollah și Israel. Datele publicate arată că Israelul, care ocupă Libanul, insistă să își păstreze libertatea de acțiune pentru a lovi combatanții care lansează atacuri în nordul Israelului. Poziția oficială a Israelului față de această celulă nu a fost anunțată până acum.
Hormuzul a intrat din nou în ecuație, iar aici efectul se vede în petrol
Negocierile din Elveția nu au vizat doar armistițiul. Un diplomat american de rang înalt, implicat în discuții și citat sub protecția anonimatului, a spus că întâlnirile de duminică au inclus clarificări privind declarațiile recente ale Iranului despre Strâmtoarea Hormuz.
Iranul a închis din nou strâmtoarea în weekend, în timp ce SUA a declarat că traficul a continuat. Diferența dintre cele două mesaje arată cât de volatilă rămâne situația. Când este afectată ruta prin care circulă o cincime din petrolul mondial, efectul nu se oprește în Golf. Se transmite în costuri de transport, în cotațiile petrolului și, cu întârziere, în prețurile la combustibili și energie.
Potrivit Euronews, negociatorii au discutat „mecanisme” pentru a menține deschisă strâmtoarea și pentru a impune o încetare a focului în sudul Libanului. Numai că aceste mecanisme nu au fost descrise public, iar fără detalii nu se poate evalua dacă este vorba despre garanții politice, monitorizare comună sau doar un canal de comunicare de urgență între părți.
Tonul negocierilor a fost tensionat încă de duminică
Discuțiile au început dificil duminică, în Elveția, după ce Teheranul a reacționat la amenințările președintelui american Donald Trump. Mesajele publice ale celor două tabere au arătat că diplomația se desfășoară în paralel cu avertismente militare directe.
Donald Trump (președintele SUA) a transmis un mesaj explicit către Teheran.
„Iranul trebuie să-și oprească imediat PROXY-urile bine plătite din Liban să nu mai provoace probleme. Dacă nu o fac, vom lovi Iranul din nou foarte puternic, exact ca săptămâna trecută, doar că mai puternic!!!”
Răspunsul a venit de la Mohammad Bagher Ghalibaf (negociatorul-șef al Iranului și președintele Parlamentului), care a spus: „Ar face mai bine să fie atenți la declarațiile lor. Forțele noastre armate sunt pregătite să le răspundă într-o manieră diferită. Pot continua să vorbească, noi suntem cei care acționăm.”
Dar faptul că, în pofida acestui schimb de amenințări, cele două părți au rămas la masă și au convenit continuarea negocierilor tehnice este semnalul relevant pentru piețe și pentru capitalele europene. Nu indică o soluție, însă reduce riscul unei rupturi imediate.
Dosarul nuclear rămâne pe masă, fără progrese publice anunțate
Pe agenda negocierilor au fost și discuții descrise drept „robuste” despre problema nucleară iraniană. Până acum nu au fost anunțate progrese concrete, nici concesii precise, nici un calendar separat pentru acest capitol.
Și acesta este motivul pentru care acordul obținut în Elveția trebuie citit ca un început de proces, nu ca o închidere de dosar. Mediatorii pakistanezi și qatarezi au obținut un cadru de lucru, nu o soluție finală. Dacă partea libaneză și problema Hormuzului se blochează, întregul pachet, inclusiv componenta nucleară, poate reintra rapid în logica escaladării.
Discuțiile tehnice de nivel inferior sunt așteptate să continue în restul săptămânii, ca parte a procesului diplomatic de 60 de zile început după reuniunea de luni din Elveția.
