Noul acord UE-Australia aduce 30.600 tone de vită și furia fermierilor europeni
Un nou acord comercial între Uniunea Europeană și Australia a stârnit un val de critici virulente din partea fermierilor și a unor europarlamentari. Aceștia acuză că înțelegerea deschide ușa importurilor suplimentare de produse sensibile, care se adaugă celor deja convenite prin controversatul acord Mercosur, fără a oferi o protecție reală pentru produsele regionale europene.
Concesii considerate inacceptabile
Copa-Cogeca, influentul lobby al fermierilor din UE, a transmis marți, printr-un comunicat, că toate concesiile făcute de Uniune în fața Canberrei sunt de neacceptat. Motivul? Protecția oferită agricultorilor europeni este pur și simplu insuficientă. „Într-un context post-Mercosur, impactul cumulat al acordurilor comerciale succesive face aceste concesii inacceptabile”, a precizat organizația. Iar mesajul lor este cât se poate de clar: „Fermierii europeni nu pot continua să absoarbă costul liberalizării comerțului bilateral fără garanții adecvate și cu adevărat eficiente.”
Dar despre ce cifre vorbim, mai exact? Acordul cu Australia stabilește cote anuale pentru produse sensibile, precum carnea de vită (30.600 de tone, introduse treptat pe 10 ani), carnea de oaie (25.000 de tone pe șapte ani), zahăr (35.000 de tone) și orez (8.500 de tone pe cinci ani). Numai că, avertizează Copa-Cogeca, aceste cantități se adaugă cotelor deja alocate țărilor Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay), care includ, printre altele, 99.000 de tone de carne de vită.
O clauză de salvgardare de fațadă?
E drept că oficialii Comisiei au inclus un mecanism de salvgardare. Acesta permite UE și Australiei să impună măsuri temporare în primii șapte ani, dacă o creștere bruscă a importurilor duce la perturbări majore pe piață. Stai puțin, cum vine asta? Reprezentanții fermierilor descriu aceste măsuri drept simple „instrumente de comunicare”.
Unul dintre ei a declarat pentru redacția noastră că „vor fi lente de activat dacă apare o criză de piață.”
Până la urmă, la ce bun un mecanism de protecție dacă nu poate fi folosit rapid în caz de urgență?
Von der Leyen, acuzată că a acționat singură
Înainte de a fi ratificat, acordul trebuie să treacă prin furcile caudine ale statelor membre și ale Parlamentului European, unde deja există o opoziție vizibilă. Unii parlamentari au ieșit deja la atac. „O trezire brutală în această dimineață, la aflarea veștii că, încă o dată, Ursula von der Leyen a acționat de una singură în acordul comercial cu Australia”, a declarat Benoît Cassart, fermier belgian și europarlamentar liberal. Acesta a adăugat: „Suntem pe cale să ne confruntăm cu importuri suplimentare în sectoare sensibile precum carnea de vită și zahărul, deși am ridicat deja îngrijorări cu privire la această situație în cazul Mercosur.”
Brânza Feta și vinul Prosecco, victime colaterale
O altă problemă majoră o reprezintă protejarea denumirilor de origine. Deși acordul protejează 165 de Indicații Geografice (IG) pentru produse agroalimentare și 231 pentru băuturi spirtoase din UE, există excepții care au încins spiritele. De exemplu, pentru brânzeturi precum Feta grecească și Gruyère franțuzesc, producătorii australieni care au folosit aceste denumiri continuu și cu bună-credință timp de cel puțin cinci ani înainte de acord vor putea să le folosească în continuare. Aceste produse vor fi „puse în pericol”, a avertizat Cassart.
Si mai e și cazul vinului italian Prosecco. Potrivit unui oficial UE, acordul permite producătorilor australieni să folosească termenul „Prosecco” pentru a desemna un soi de struguri gri din Australia, cu condiția să fie folosit ca nume de soi și legat de indicațiile geografice australiene. Regula se aplică doar în Australia, care a fost de acord să oprească exporturile de astfel de vinuri după 10 ani.
Reacția din Italia nu a întârziat. Carolina Morace, europarlamentar italian din partea Mișcării Cinci Stele, a acuzat direct: „cu această decizie, Comisia Europeană legalizează ‘italian sounding’, adică imitarea excelenței noastre agroalimentare în întreaga lume.” Ea a încheiat tăios: „Ca venețiană, nu pot decât să resping acest ultim atac la adresa tradițiilor noastre, care slăbește, în loc să consolideze, sectorul vitivinicol al Italiei.”
