Occidentul are o oportunitate de aur de a angaja talibanii
Pe 18 mai, administrația interimară talibană din Afganistan a anunțat că l-a înlocuit pe primul ministru interimar, Mullah Mohammad Hasan Akhund, cu adjunctul său, Maulvi Abdul Kabir. Akhund fusese bolnav de ceva vreme și nu-și putea îndeplini sarcinile.
Numirea lui Kabir, care provine din tribul Pashtun Zadran și care a jucat un rol esențial în negocierea acordului de la Doha din 2020 cu SUA, se spune că este un proces de rutină, dar momentul acestuia este semnificativ și trebuie citit cu mare atenție, în special de către Occident.
Anunțul a venit în urma consternii internaționale tot mai mari față de edictele talibanilor care limitează educația fetelor și împiedică femeile să lucreze. Această schimbare a conducerii poate fi văzută ca o evoluție pozitivă și un indiciu al dorinței talibanilor de a se deschide.
Mândria poate rămâne în calea unei inversări drastice a politicii, dar o dorință de a schimba cursul poate fi citită în talibanii care fac pași mici, dar importanți, către o schimbare progresivă.
De exemplu, decizia recentă a autorităților din Herat de a permite redeschiderea mai multor licee și licee de fete este un astfel de pas. Kabir ar putea face o altă în curând, ridicând interdicția femeilor care lucrează în domeniul umanitar, având în vedere că există deja scutiri în sectorul sănătății și pentru anumite ONG-uri cheie.
În trecut, când talibanii au arătat dorința de a se angaja cu comunitatea internațională, liderii străini nu au reușit să profite de această oportunitate. Nu ar trebui să facă din nou aceeași greșeală.
Luând în considerare un răspuns la această mișcare strategică a talibanilor, comunitatea internațională ar fi bine sfătuită să ia în considerare câteva puncte.
În primul rând, dintr-o perspectivă talibană, numirea lui Akhund ca prim-ministru interimar în 2021 a fost inevitabilă. Acesta a fost menit să simbolizeze continuitatea cu regimul taliban anterior din 1996-2001, în care a ocupat diferite funcții ministeriale.
De asemenea, fiind unul dintre cei mai conservatori dintre liderii talibani, Akhund a jucat, fără îndoială, un rol în a-și asigura soldații, în special pe cei veniți din zonele rurale, că mișcarea nu își va abandona valorile acum, când războiul s-a încheiat.
Simțindu-se mai încrezători pe frontul intern și în capacitatea lor de a guverna fără opoziție serioasă, talibanii par pregătiți pentru un grad mai mare de deschidere și dialog cu lumea exterioară. Numirea lui Kabir este o reflectare a acestei deschideri.
În al doilea rând, talibanii trebuie să fi învățat ceva sau două ca urmare a izolării lor în ultimii doi ani. Cel mai important, liderii săi au observat cu siguranță că în lumea noastră interconectată, conceptul de suveranitate absolută este greu de aplicat, în special într-o țară aflată în pragul unei crize umanitare majore.
Adoptarea unor atitudini rigide în numele protecției suveranității antagonizează comunitatea internațională, inclusiv acele țări care sunt dispuse să ajute Afganistanul. Un exemplu în acest sens este poziția talibanilor cu privire la gestionarea aeroportului Kabul.
Guvernul taliban, condus de Akhund, era hotărât să dețină controlul complet asupra afacerilor comerciale și securității aeroportului și, prin urmare, a ajuns să accepte o ofertă din partea Emiratelor Arabe Unite, care a fost de acord cu cerințele sale. Un an mai târziu, companiile aeriene regionale și internaționale, inclusiv cele deținute de Emiratele Arabe Unite, nu și-au reluat zborurile către Kabul, iar aeroportul continuă să fie într-o stare proastă, deoarece autoritățile talibane nu au reușit să-l gestioneze în mod corespunzător.
În al treilea rând, numirea lui Kabir reflectă o schimbare semnificativă de la luarea deciziilor tradiționale rigide a talibanilor la un „Taliban 2.0” mai contemporan, care este mai deschis dialogului.
De asemenea, arată importanța pe care Acordul de la Doha o are pentru talibani ca punct de referință pentru viitoarele discuții cu comunitatea internațională pe probleme de securitate și incluziune. Deși, în față, talibanii au refuzat orice formă de dialog cu alți afgani, grupul nu a încetat să se angajeze.
O inițiativă care a încercat să promoveze dialogul cu talibanii este Forumul pentru gândirea viitorului Afganistan (AFTF), prezidat de doamna Fatima Gailani, un politician afgan și fost negociator. S-a reunit de șase ori, reunind personalități afgane de top din diferite comunități etnoreligioase, profesii și convingeri politice. Departe de lumina reflectoarelor mass-media, forumul a schimbat în liniște atitudinile dintre talibani și participanții din opoziție.
În cele din urmă, este esențial să recunoaștem că criza politică din Pakistan, care se poate răspândi în Afganistan și escaladarea recentă de-a lungul graniței Afganistan-Iran a drepturilor la apă ar putea destabiliza regiunea, dacă nu se iau măsuri. Dacă Afganistanul devine parte la un conflict, acest lucru ar avea repercusiuni majore pentru regiune și nu numai. Este foarte în interes global ca Afganistanul să rămână stabil și în pace cu vecinii săi.
Astfel, comunitatea internațională nu ar trebui să irosească această oportunitate, dezbătând dacă o schimbare a premierului este un indicator suficient că talibanii sunt dispuși să-și schimbe politica internă și externă. Este, într-adevăr, un semnal clar că există spațiu pentru implicare.
Occidentul ar trebui să se adreseze talibanilor și să demonstreze disponibilitatea de a negocia ridicarea sancțiunilor și reintroducerea treptată a ajutorului pentru dezvoltare. Un astfel de angajament este crucial pentru a preveni una dintre cele mai grave crize umanitare din ultimele decenii și un nou conflict care destabiliza regiunea.
Sursa – www.aljazeera.com
